Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.
CÁSTĂ , caste , s . f . Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună , prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor , în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale ; p . gener . grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (
CAUDILLO s . m . Nume dat dictatorilor din țările de limbi spaniolă ; persoană căreia i se dă acest nume . [ Pr . : ca - u - dí - lio ] - Cuv .
CAVALÉR , cavaleri , s . m . 1. ( În Roma antică ) Membru al ordinului ecvestru , inferior ordinului senatorial . 2. Titlu dat unei persoane dintr - un ordin cavaleresc , laic sau religios . 3. Titlu onorific conferit , în unele țări , posesorului anumitor decorații importante . 4. Persoană având titlul de cavaler ( 1 - 3 ) . 5. Călăreț . 6. ( Adesea adjectival ) Om plin de abnegație , generos și nobil ; om amabil , binevoitor , îndatoritor . 7. ( Pop . ) Tânăr necăsătorit , holtei ,
CAZÁC , cazaci , s . m . 1. Membru al unei comunități militare autonome care s - au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono - lituanian , unde , în schimbul unor privilegii , era obligat să apere țara împotriva invaziilor . 2. ( În Rusia , începând din sec . XVIII ) Soldat dintr - o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (
CEÁTĂ , cete , s . f . 1. Grup ( neorganizat ) de oameni , adunați de obicei în vederea unui scop comun . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Grup de organizare specială , militară și fiscală , alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești ; pâlc ( 2 ) , stol ( 2 ) ; trupă înarmată și
CEAÚȘ , ceauși , s . m . 1. Funcționar inferior la turci , care îndeplinea funcția de ușier , de curier sau de aprod ( 1 ) al curții . 2. Nume dat , în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova , unor funcționari publici : a ) șef al unei cete de slujitori ; b ) căpetenie de surugii ; c ) căpetenia vânătorilor domnești ; d ) aprod ( 3 ) . 3. ( Înv . ) Om de serviciu la
CENS s . n . 1. ( În Roma antică ) Recensământ al cetățenilor și al averii lor . Efectuat din cinci în cinci ani , pentru a servi ca bază în recrutare , la fixarea impozitelor , la exercitarea drepturilor politice etc . 2. ( În societatea feudală ) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului . 3. ( În unele țări ) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de
CETÁTE , cetăți , s . f . 1. Loc întărit printr - un sistem de fortificații ; fortăreață . 2. ( Înv . ; în sintagma ) Cetate de scaun = reședința permanentă a domnului în țările românești ;
CHILĂ ^3 s . f . v . chil ^2 . CHILĂ ^2 , chile , s . f . Element principal de rezistență al osaturii unei nave , așezat pe axa longitudinală a fundului navei . CHILĂ ^1 , chile , s . f . Veche măsură de capacitate pentru cereale , egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în
CHIPROVICÉNI s . m . pl . Nume dat unor meșteșugari bulgari stabiliți în a doua jumătate a sec . XVII în Țara Românească . - Chiprovăț ( n . pr . ) + suf . -
CICISBÉU , cicisbei , s . m . ( În trecut , în unele țări ) Curtezan al unei femei măritate , care o însoțea