Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 1371 - 1380 din aproximativ 8917 pentru UN.
COLORÁ , colorez , vb . I . Tranz . 1. A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele ; a vopsi . 2. Fig . A da o nuanță expresivă stilului , exprimării etc . , a nuanța , a
COLORIMETRÍE s . f . 1. Determinare a concentrației unei soluții colorate . 2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei
CÓMA , come , s . f . ( Fiz . ) 1. Aberație a sistemelor optice care constă în apariția unei imagini în formă de cometă . 2. Aberație a lentilelor electronice , caracterizată prin apariția unei estompări spre periferia
COMBINÁ , combín , vb . I . 1. Tranz . A îmbina , a împreuna , a potrivi lucruri diferite . 2. Tranz . și refl . A ( se ) uni ( atomi , molecule sau radicali ai unor substanțe ) printr - o reacție chimică , dând naștere unei substanțe
COMEMORÁ , comemorez , vb . I . Tranz . A celebra solemn amintirea unei personalități sau a unui eveniment
COMEMORÁRE , comemorări , s . f . Acțiunea de a comemora ; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important ; comemorație . - V.
COMEMORATÍV , - Ă , comemorativi , - e , adj . Care evocă amintirea unui eveniment important , a unei personalități
COMISÁR , comisari , s . m . 1. ( În vechea organizare administrativă a țării ) Ofițer de poliție , șef al unui comisariat de poliție . 2. ( În sintagma ) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar . 3. ( În U . R . S . S . , până în anul 1946 ; în sintagma ) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic . 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale ;
COMPACTÓR , compactori , ( 1 ) s . m . , compactoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . ( Reg . ) Legător de cărți . 2. S . n . Utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ , a stratului de la suprafața unui teren ori a unei șosele
COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^
COMPLÍCE , complici , - ce , s . m . și f . Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau , p . ext . , care înlesnește , tolerează , ascunde săvârșirea unei fapte