Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEȘTIA
Rezultatele 1361 - 1370 din aproximativ 2191 pentru ACEȘTIA.
... ÓBEREC , oberecuri , s . n . Numele unui dans popular polonez cu ritm vioi ; melodie după care se execută acest
OBLÓN , obloane , s . n . 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal , de lemn sau de material plastic , așezat în fața sau în spatele unei ferestre , al unei uși sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă . 2. ( Reg . ) Deschizătură în formă de fereastră într - un perete , în special în peretele podului ; tăblie de lemn care închide această deschizătură . 3. ( Înv . ) Ușă la trăsură ; portieră a unui cupeu . - Et .
OBÓR^2 , oboare , s . n . Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într - o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu ; spațiul din interiorul acestei împrejmuiri . OBÓR^1 , oboare , s . n . 1. ( Reg . ) Loc ( împrejmuit ) unde se ține un târg de vite , de fân , de lemne ; târg de vite ; p . ext . piață . 2. ( Pop . ) Împrejmuire pentru vite ; țarc , ocol ,
OBRÁZ , obraji , ( 1 ) s . m . , obraze , ( 2 , 3 , 4 ) s . n . 1. S . m . Fiecare dintre cele două părți laterale ale feței ; pielea care acoperă aceste părți . 2. S . n . Partea anterioară a capului omenesc ; față , figură , chip . 3. S . n . ( Înv . ; adesea urmat de determinări adjectivale ) Persoană , ins . Obraz subțire = persoană fină , pretențioasă , care trăiește în lux . 4. S . n . ( Înv . ; de obicei la sg . ) Rang , condiție , stare socială . [ Pl . și : ( 2 , 3 )
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
OCÁ , ocale , s . f . Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți , egală cu circa un litru ( sau un kilogram ) și un sfert ; p . ext . cantitate de marfă , de obiecte etc . egală cu această unitate de măsură ; vasul cu care se
OCLUZIÚNE , ocluziuni , s . f . 1. Închidere , astupare a unui orificiu , a unei conducte etc . în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă . 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia . 3. ( Med . ; în sintagma ) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într - un punct oarecare al intestinului ; obstrucție intestinală , încurcătură de mațe . 4. ( Fon . ) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator ( prin apropierea buzelor , a limbii de palat etc . ) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer . [ Pr . : - zi - u - . - Var . : oclúzie s .
OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire
OCTÉT , octete , s . n . octeți , s . m . 1. S . n . Formație compusă din opt persoane ( instrumentiști sau cântăreți ) care execută împreună o lucrare muzicală ; lucrare muzicală scrisă pentru această formație . 2. S . n . ( Chim . ) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom . 3. S . m . ( Inform . ) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de
OCTOCORALIÉR , octocoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule ; ( și la sg . ) animal din această subclasă . [ Pr . : - li -
OCTOÍH , octoihuri , s . n . Carte bisericească destinată cultului ortodox în care sunt cuprinse cântările din fiecare zi a săptămânii ( cântate succesiv pe opt glasuri ) ; fiecare dintre cântările cuprinse în această carte . [ Acc . și : octóih . - Var . : ohtoíc s .