Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL

 Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.

TRUNCHI

TRÚNCHI , trunchiuri , s . n . 1. Partea cea mai groasă a unui copac , cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale ; tulpină . 2. Trupul unui om , fără cap și fără membre . 3. 4. ( În sintagma ) Trunchi de piramidă ( sau de con , de prismă ) = corp geometric obținut prin secționarea unei piramide ( sau a unui con etc . ) printr - un plan paralel cu baza și aflat între acest plan și

 

TU

TU pron . pers . 2 sg . 1. ( Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul ; cu funcție de subiect ) Tu râzi . 2. ( La dativ , în formele ție , îți , ți , - ți , ți - ) Nu ți - l dau . 3. ( La acuzativ , în formele te , - te , te - ) Am de gând să te mărit . 4. ( La vocativ ) Tu , cel care privești încoace ! 5. ( Urmat de " unul " , " una " , la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Tu unul nu știi . [ Dat . ție , îți , ți , - ți , ți - ; acuz . tine , te , - te ,

 

TURBOS

TURBÓS , - OÁSĂ , turboși , - oase , adj . ( Despre terenuri , locuri ) Cu turbă ^1 . - Turbă ^1 + suf . -

 

TURNANT

... se învârtește în jurul unui ax central ; rotitor . 2. S . f . Mică bibliotecă care se poate învârti în jurul unui ax central . 3. S . f . Loc

 

UȘCHEALĂ

... UȘCHEÁLĂ s . f . ( Arg . ) 1. Hoinăreală . 2. Plecare repede , pe neașteptate dintr - un loc

 

UȘCHI

... UȘCHÍ , ușchesc , vb . IV . Refl . ( Arg . ) A pleca repede și pe neobservate dintr - un loc

 

UȘCHIT

... UȘCHÍT , - Ă , ușchiți , - te , adj . ( Arg . ) 1. Care a plecat , a dispărut repede și pe neobservate dintr - un loc

 

UBICUITATE

UBICUITÁTE s . f . ( Livr . ) Însușire atribuită cuiva ( de obicei divinității ) de a putea fi prezent pretutindeni ( sau în mai multe locuri ) în același timp . [ Pr . : - cu -

 

UBICUU

UBÍCUU , - UĂ , ubicui , - ue , adj . , adv . ( Livr . ) ( Care se află ) în același timp în două sau mai multe

 

UBICVIST

UBICVÍST , - Ă , ubicviști , - ste , adj . 1. ( Despre plante ) Care trăiește și se dezvoltă la fel de bine în condiții de mediu diferite . 2. ( Fam . ; despre oameni ) Care pare a se afla în mai multe locuri

 

UDEALĂ

... UDEÁLĂ , udeli , s . f . ( Pop . ) 1. Loc

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>