Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 13131 - 13140 din aproximativ 14398 pentru 2.

SUR

... și negru sau care rezultă dintr - un amestec de alb și negru ; cenușiu ; ( despre animale și păsări ) care are părul , lâna , penele de culoare cenușie . 2

 

SURD

... SURD , - Ă , surzi , - de , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu aude ( bine ) , lipsit ( total sau parțial ) de auz . 2. ( Fon . ; despre consoane ; și substantivat , f . ) Care se emite fără participarea coardelor vocale . 3. ( Despre sunete , zgomote ; adesea adverbial ) Cu intensitate atenuată , lipsit de rezonanță ...

 

SURDITATE

... SURDITÁTE , surdități , s . f . 1. Infirmitate congenitală sau dobândită , care constă în imposibilitatea ( totală sau parțială ) de a percepe sunetele ; surzenie . 2

 

SURIOARĂ

... SURIOÁRĂ , surioare , s . f . 1. Diminutiv al lui soră . 2

 

SURLĂ

... 1. Instrument muzical popular de suflat , în formă de fluier , cu mai multe orificii și cu ancie dublă , întrebuințat în trecut mai ales în armată . 2. ( Reg . ) Râtul porcului ; p . ext . porc . 3. Colibă ( în câmp ) , de obicei improvizată , de formă conică , construită din pari de lemn și acoperită cu stuf ...

 

SURPĂTURĂ

... SURPĂTÚRĂ , surpături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) surpa . 2. Loc prăpăstios în curs de surpare ; loc de unde s - a rupt o porțiune de teren ; p . ext . porțiunea dislocată . 3. Ruină , dărâmătură ...

 

SURPA

... 3 ) A se prăbuși prin măcinare ; ( despre ziduri , clădiri ) a se dărâma , a se prăvăli , a se nărui . 2. Tranz . Fig . A răsturna pe cineva dintr - o situație privilegiată ; a submina , a săpa ; p . ext . a desființa ...

 

SURPAT

... SURPÁT , - Ă , surpați , - te , adj . 1. ( Despre maluri , terenuri etc . ) Mâncat , ros de ape ; cu surpături , prăpăstios , râpos . 2

 

SURPRINDE

... SURPRÍNDE , surprínd , vb . III . Tranz . 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt . 2. A mira , a uimi , a ului . 3. A băga de seamă , a observa ( pe furiș ...

 

SURPRINDERE

... SURPRÍNDERE , surprinderi , s . f . 1. Faptul de a surprinde ( sau de a fi surprins ) . 2

 

SURPRIZĂ

... SURPRÍZĂ , surprize , s . f . 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>