Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBIRE

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 153 pentru VORBIRE.

SCRIE

SCRÍE , scríu , vb . III . 1. Intranz . și tranz . A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii . 2. Intranz . și tranz . A - și exprima , a - și formula gândurile , ideile în scris ; a compune , a redacta o operă ( literară , științifică ) . 3. A așterne pe hârtie un text , o scrisoare . 4. Tranz . A însemna , a nota , a înregistra ceva în scris ; a trece numele cuiva pe o listă , într - o evidență . 5. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) înscrie într - o organizație , într - un corp constituit , într - un colectiv de muncă . 6. Tranz . ( Pop . ) A prescrie , a indica unui bolnav tratamentul

 

SINTAXĂ

... SINTÁXĂ , sintaxe , s . f . Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire

 

SONOR

... amplifică sunetele , care are rezonanță . 4. ( Despre consoane ) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale , glota fiind închisă ; fonic . 5. ( Despre filme cinematografice ) Însoțit de vorbire

 

STÂLCIT

... STÂLCÍT , - Ă , stâlciți , - te , adj . 1. Zdrobit , strivit , schilodit ( prin lovire ) ; p . ext . bătut tare , schingiuit . 2. Fig . ( Despre pronunțare , vorbire

 

STENODACTILOGRAFIA

STENODACTILOGRAFIÁ , stenodactilografiez , vb . I . Tranz . A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenodactilografiei . [ Pr . : - fi -

 

STENODACTILOGRAFIE

STENODACTILOGRAFÍE s . f . Stenografiere a vorbirii cuiva , urmată de dactilografierea directă a textului ( fără ca acesta să mai fie transpus în scrierea de mână

 

STENOGRAFIA

STENOGRAFIÁ , stenografiez , vb . I . Tranz . A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei . [ Pr . : - fi -

 

STENOGRAFIE

STENOGRAFÍE s . f . Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne

 

SUBSTANTIV

... SUBSTANTÍV , substantive , ( 1 ) s . n . , substantivi , ( 2 ) adj . 1. S . n . Parte de vorbire care denumește lucruri , ființe sau noțiuni abstracte și care se modifică , în cele mai multe limbi , după număr și caz . 2. Adj . ( În sintagma ) Colorant ...

 

SUNET

SÚNET , sunete , s . n . 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche . 2. Vibrație muzicală . 3. Răsunet ; ecou . 4. ( Lingv . ) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin

 

TAHIFEMIE

TAHIFEMÍE , tahifemii , s . f . ( Med . ) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>