Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STIL

 Rezultatele 131 - 139 din aproximativ 139 pentru STIL.

SENTENȚIOS

... SENTENȚIÓS , - OÁSĂ , sentențioși , - oase , adj . ( Despre stil

 

SILEPSĂ

... SILÉPSĂ , silepse , s . f . Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite ; p . ext . figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu , cât și în cel figurat ...

 

SINECDOCĂ

... SINÉCDOCĂ , sinecdoce , s . f . Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții ( și invers ) , a particularului în locul generalului , a ...

 

SOFISTICAT

... SOFISTICÁT , - Ă , sofisticați , - te , adj . ( Despre limbaj , stil

 

STILISM

... STILÍSM s . n . Grijă ( excesivă ) pentru stil

 

TĂIOS

... ger etc . ) Care biciuiește trupul sau fața , care îți dă senzația că te taie . 2. ( Despre privire , glas etc . ) Pătrunzător , aspru , ascuțit . 3. ( Despre vorbe , stil

 

TON

TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus

 

TROP

... TROP ^2 , tropi , s . m . ( Livr . ) Figură de stil . TROP ^1 interj . ( De obicei repetat ) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers . [ Var . : trópa , ( pop . ) trópai interj ...

 

ZEUGMĂ

... ZÉUGMĂ , zeugme , s . f . Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care , logic , nu se referă decât la unul ...

 

<<< Anterioarele