Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RIDICA

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 252 pentru RIDICA.

GUNOIER

GUNOIÉR , - Ă , gunoieri , - e , s . m . și f . Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul ^1 depozitat în curți și pe străzi . [ Pr . : - no - ier ] - Gunoi ^1 + suf . -

 

HELCOMETRU

HELCOMÉTRU , helcometre , s . n . Aparat de gimnastică folosit pentru dezvoltarea forței musculare , care funcționează pe principiul învingerii rezistenței unei greutăți reglabile , ridicată și coborâtă cu ajutorul unor

 

HIPERTERMAL

HIPERTERMÁL , - Ă , hipertermali , - e , adj . ( Despre ape minerale ) Cu temperatură foarte ridicată . - Hiper - +

 

HIROTONI

... HIROTONÍ , hirotonesc , vb . IV . Tranz . A ridica un diacon la rangul de preot ; p . ext . a face pe cineva diacon , arhiereu etc . după canoanele bisericii creștine ; a hirotonisi ...

 

HIROTONISI

... HIROTONISÍ , hirotonisesc , vb . IV . Tranz . A ridica un diacon la rangul de preot ; p . ext . a face pe cineva diacon , arhiereu etc . după canoanele bisericii creștine ; a hirotoni ...

 

HIROTONISIT

HIROTONISÍT , hirotonisiți , adj . m . ( Despre diaconi ) Ridicat la treapta preoției ; hirotonit . - V.

 

HIROTONIT

HIROTONÍT , hirotoniți , adj . m . ( Despre diaconi ) Ridicat la treapta preoției ; hirotonisit . - V.

 

HORST

HORST , horsturi , s . n . Regiune a scoarței terestre mărginită de falii , care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor

 

IMUNITATE

... la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de ...

 

INCANDESCENȚĂ

INCANDESCÉNȚĂ s . f . ( Adesea fig . ) Stare a unui corp care , datorită temperaturii ridicate , emite lumină ( și radiații

 

INCIDENT

INCIDÉNT , - Ă , incidenți , - te , s . n . , adj . I. S . n . 1. Întâmplare neașteptată ( și neplăcută ) care apare în desfășurarea unei acțiuni . 2. Obiecție ( secundară și neașteptată ) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți . II. Adj . 1. ( Despre cuvinte sau propoziții ) Care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze . 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafața unui corp sau pe suprafața care separă două

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>