Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIOS
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 240 pentru RELIGIOS.
NECREDINCIÓS , - OÁSĂ , necredincioși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) care își calcă cuvântul dat ; ( om ) infidel . 2. ( Om ) care nu se încrede ( ușor ) în ceva . 3 , ( Om ) care nu crede în nici o doctrină religioasă ; ateu ; ( om ) care se abate de la dogmele unei religii , în special de la dogmele religiei creștine ;
NEMURITÓR , - OÁRE , nemuritori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( În unele concepții religioase și în basme ) ( Ființă , suflet ) care nu moare niciodată , care trăiește veșnic . 2. S . m . Spec . Zeu , Dumnezeu . 3. Adj . Care este menit să reziste timpului , care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor ; care este destinat gloriei , celebrității eterne ; nepieritor . - Ne - +
NEOPLATONÍSM s . n . Doctrină filozofică din sec . III - VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon , încercând s - o concilieze cu concepțiile mistice - religioase din Orient . [ Pr . : ne -
... NERELIGIÓS , - OÁSĂ , nereligioși , - oase , adj . l . Care nu are o religie . 2. Care nu respectă religia . [ Pr . : - gi - os ] - Ne - + religios
NUN , - Ă , nuni , - e , s . m . și f . Nume dat , în ziua căsătoriei , fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin ; ( la pl . ) bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme ;
ODÓR^2 , odoruri , s . n . ( Înv . ) Miros , mireasmă , parfum . [ Var . : odoáre s . f . ] ODÓR^1 , odoare , ( 1 ) s . n . 1. Obiect lucrat dintr - un metal prețios ( împodobit cu pietre scumpe ) ; obiect de ( mare ) preț ; giuvaer . ( La pl . ) Veșminte scumpe și alte obiecte prețioase folosite la serviciile religioase . 2. Fig . Ființă iubită , prețuită ; spec .
... întreprinderi sau instituții ; serviciu ( administrativ ) ; local , birou al acestui serviciu . 2. Îndatorire ( specială ) , funcție , slujbă . 3. ( La pl . ) Ajutor , serviciu , înlesnire . 4. Slujbă bisericească , serviciu religios
ORÁR^1 , orare , s . n . Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână , de mătase sau de bumbac , purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase . ORÁR^2 , - Ă , orari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care arată orele ; privitor la ore ; care se face sau se calculează pe timp de o oră . 2. S . n . Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic ; ( concr . ) tabel , grafic care indică programul în ore al unei activități ; orele de plecare și de sosire ale unui tren , vapor , autobuz . 3. S . n . ( Înv . ) Instrument care indică timpul ;
... ORFÍSM s . n . 1. Curent religios din Grecia antică , care preconiza dualismul suflet - corp și credința în metempsihoză . 2. Curent în pictură care susține primatul culorii pure ca mijloc de exaltare ...
ORTODOXÍSM s . n . 1. Religia creștină ortodoxă . 2. Calitatea de a fi ortodox ( 2 ) . 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică ; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe . - Ortodox + suf . -
OSANÁ , osanale , ( 1 ) s . f . , ( 2 ) interj . 1. S . f . ( La pl . ) Cuvinte de laudă , de preamărire ( exagerată ) ; aclamații , ovații . 2. Interj . ( Mai ales în imnurile religioase ) Laudă ! mărire ! slavă ! [ Acc . și : ( 2 )