Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂDĂCINĂ

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 180 pentru RĂDĂCINĂ.

PURPURINĂ

PURPURÍNĂ s . f . Substanță de culoare roșie - purpurie , extrasă din rădăcina unor plante din familia rubiaceelor , folosită la prepararea

 

RĂGĂLIE

RĂGĂLÍE , răgălii , s . f . ( Reg . ) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare , care servește ca ascunzătoare pentru pești ; p . gener . îngrămădire de lemne , bușteni , crengi etc . aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare , formând un fel de

 

RAȚIONALIZA

... produse ( de primă necesitate ) unui consum dirijat , conform unor norme stabilite dinainte . 3. A transforma o expresie algebrică care cuprinde o extragere de rădăcină

 

RADE

... rad , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( - și ) tăia cu briciul sau cu mașina de ras părul , barba sau mustățile de la rădăcină ; a ( se ) bărbieri . 2. Tranz . A răzui , a înlătura un strat subțire de deasupra unui lucru . 3. Tranz . Fig ...

 

RADICAȚIE

RADICÁȚIE s . f . Dispoziție a rădăcinilor unei

 

RADICIFORM

RADICIFÓRM , - Ă , radiciformi , - e , adj . ( Bot . ) Care are forma unei

 

RADICIVOR

RADICIVÓR , - Ă , radicivori , - e , adj . Care mănâncă

 

RADINĂ

RÁDINĂ , radine , s . f . ( Reg . ) 1. Amestec de rădăcini și de crengi de copaci care atârnă de pe mal în apă sau plutesc pe apă . 2. Loc de sub mal , scobit , unde se adună peștii . 3. Rețea cu ochiuri mari care se montează la setcile de prins

 

RAMIFICAȚIE

RAMIFICÁȚIE , ramificații , s . f . 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor ; ramificare . 2. Locul de separare a unei căi de circulație , a unor conducte etc . în două sau în mai multe ramuri ; ( fiecare dintre ) despărțiturile ( secundare ) formate prin această

 

REPENT

REPÉNT , - Ă , repenți , - te , adj . ( Despre tulpinile plantelor ) Care stă culcat pe pământ ( și din loc în loc dă naștere la rădăcini ) ;

 

REVENT

REVÉNT s . m . Plantă erbacee cu frunze mari și flori mici , verzui , cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar , întrebuințate în medicină ca purgativ ; rubarbă ( Rheum

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>