Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPERA
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 141 pentru OPERA.
STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare , de întocmire a societății din punct de vedere economic , social - politic și cultural ;
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
TELEECRANIZÁT , - Ă , teleecranizați , - te , adj . ( Despre opere literare ) Ecranizat pentru televiziune . - V.
TEXT , texte , s . n . 1. Ceea ce este exprimat în scris ; cuprinsul unei opere literare sau științifice , al unui discurs , al unei legi etc . 2. Cuvintele unei compoziții muzicale . 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte
TÍLDĂ , tilde , s . f . 1. Semn grafic de forma unui " s " de tipar culcat , folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă . 2. Semn diacritic de forma unui " s " de tipar culcat , care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal , nazal
TITULÁR , - Ă , titulari , - e , adj . , s . m . și f . 1. ( Persoană ) care ocupă un post , îndeplinește o funcție etc . cu caracter de permanență , pe baza unei numiri făcute după formele legale . 2. ( Persoană ) care apare ca erou principal , care dă titlul unei opere artistice , care interpretează rolul
TOM , tomuri , s . n . Fiecare dintre părțile unei lucrări , ale unei opere de proporții mai întinse , formând adesea o unitate independentă și purtând , de cele mai multe ori , un număr de ordine ; volum . Tomul
TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus
TRILOGÍE , trilogii , s . f . Serie de trei opere literare ( dramatice ori epice ) sau muzicale , aparținând aceluiași autor , care formează o unitate , având personaje comune și reprezentând de obicei trei momente succesive din viața acestora ( sau a urmașilor
URMÁȘ , - Ă , urmași , - e , s . m . și f . 1. Continuator al unei familii ( considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui ) ; descendent , odraslă . 2. Succesor într - o demnitate , într - o funcție . 3. Continuator al unei opere , al unei tradiții . - Urmă + suf . -
VERSIÚNE , versiuni , s . f . 1. Traducere a unei opere literare sau științifice dintr - o limbă în altă . 2. Fiecare dintre formele unui text care a suferit modificări ( în raport cu o formă considerată de bază ) . 3. Manieră ( personală ) de a prezenta , de a interpreta o întâmplare , un fapt , o afirmație . 4. Manoperă care constă în schimbarea poziției fătului în uter pentru a facilita nașterea . [ Pr . : - si -