Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOBIL

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 222 pentru MOBIL.

OBERLIHT

ÓBERLIHT , oberlihturi , s . n . Porțiune dintr - o fereastră sau dintr - o ușă situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și având deschidere separată , servind la iluminarea sau la aerisirea unei

 

OCUPAT

OCUPÁT , - Ă , ocupați , - te , adj . 1. ( Despre un teritoriu ; un oraș etc . ) Cucerit de o armată străină ; stăpânit de o putere străină ; 2. ( Despre bunuri mobile sau imobile ) Stăpânit , deținut ( temporar ) de cineva ; pe ( sau în ) care stă cineva . 3. ( Despre persoane ) Care are mult de lucru , cu multe treburi ; preocupat , absorbit ;

 

OFIURIDĂ

OFIURÍDĂ , ofiuride , s . f . ( La pl . ) Clasă de echinoderme asemănătoare cu stelele de mare , cu cinci brațe , însă mai lungi , foarte mobile , bine delimitate de discul central ( Ophiuroidea ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă . [ Pr . : - fi - u - . - Var . : ofiuríd s .

 

OMUȘOR

... OMUȘÓR , omușori , ( 1 ) s . m . , omușoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Omuleț ( 1 ) . 2. S . n . Apendice cărnos , mobil

 

OOGAMIE

OOGAMÍE s . f . Tip de proces sexual caracteristic algelor și ciupercilor , în care are loc unirea celulei sexuale femele mari și imobile cu o celulă sexuală masculă mică și mobilă . [ Pr . : o -

 

OPRITOR

... de prins pește , ca să nu le rupă valurile . II. S . n . și f . Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil

 

ORBITĂ

... ORBÍTĂ , orbite , s . f . 1. Traiectorie în formă de curbă ( închisă ) pe care o parcurge un mobil . 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului , în care se află globul ocular . 3. Fig . Sfera sau mediul unei activități oarecare ; sferă de ...

 

OROGENEZĂ

OROGENÉZĂ , orogeneze , s . f . Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat ; orogenie (

 

PĂRĂDUI

PĂRĂDUÍ , părăduiesc , vb . IV . ( Reg . și fam . ) 1. Refl . ( Despre construcții , mobile etc . ) A se dărăpăna , a se degrada , a se strica , a se ruina . 2. Tranz . A risipi , a irosi , a distruge bani , averi etc . - Et .

 

PĂRĂDUIT

PĂRĂDUÍT , - Ă , părăduiți , - te , adj . ( Reg . și fam . ) 1. ( Despre construcții , mobile etc . ) Dărăpănat , degradat , stricat , distrus . 2. ( Despre bani , averi etc . ) Risipit , irosit . - V.

 

PALISANDRU

PALISÁNDRU , palisandri , s . m . Arbore exotic cu lemn tare și dens , de culoare neagră - violetă și cu miros plăcut , din care se fac mobile fine ( Jacaranda obtusifolia ) ; p . restr . lemnul acestui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>