Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN SCOPUL

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 532 pentru IN SCOPUL.

COLEGIU

COLÉGIU , colegii , s . n . 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții , care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora . 2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție . Colegiu penal . Colegiu civil . Colegiu disciplinar . 3. Organizație de liber - profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei . 4. Reuniune de persoane egale în funcție . Colegiu de cardinali . Colegiu preoțesc . 5. Categorie electorală ( în unele state ) stabilită după avere sau ocupație . 6. Instituție de învățământ mediu sau superior , cu internat , în unele

 

COLIMAȚIE

COLIMÁȚIE s . f . ( Fiz . ) Reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de

 

COLONIE

COLÓNIE^2 s . f . ( Și în sintagma apă de colonie ) Lichid parfumat , fabricat din alcool și diverse uleiuri vegetale , folosit în cosmetică . COLONÍE^1 , colonii , s . f . 1. ( În antichitate ) Cetate sau oraș întemeiat , în scopuri comerciale sau strategice , de fenicieni , de greci sau de alte popoare pe teritorii străine . 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic , economic , cultural etc . 3. Grup compact de persoane ( de aceeași origine ) așezat într - o țară sau într - o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare . 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare ; loc unde este găzduit acest grup de copii . 5. Grup de animale din aceeași specie , care duce viața în comun . Colonie de

 

COMPARAȚIE

COMPARÁȚIE , comparații , s . f . 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri , ființe sau fenomene , făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele . 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte , persoane , acțiuni etc . pe baza unor însușiri comune . [ Var . : ( înv . ) comparațiúne s .

 

COMPOZIȚIE

COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora

 

CONCERT

... n . 1. Executare în public a unor opere muzicale . 2. ( Rar ) Înțelegere , unire , acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop

 

CONCURA

... I . 1. Intranz . A participa la un concurs . 2. Intranz . A tinde spre același rezultat , a duce spre același scop

 

CONFERINȚĂ

CONFERÍNȚĂ , conferințe , s . f . 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei , artei , politicii etc . , cu intenția de a informa , de a instrui , de a omagia etc . 2. Reuniune a reprezentanților unor state , ai unor organizații politice , științifice etc . , cu scopul de a dezbate și de a hotărî asupra unor probleme curente și de perspectivă ale activității lor . 3. For superior al unei organizații de partid , care se întrunește pentru a dezbate probleme ale activității organizației , a alege organele sale de conducere etc . 4. Consfătuire ,

 

CONFRERIE

CONFRERÍE , confrerii , s . f . ( Franțuzism ) Asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile ; p . ext . grupare de oameni cu păreri comune ; confrăție ,

 

CONGREGAȚIE

CONGREGÁȚIE , congregații , s . f . ( În biserica catolică ) 1. Ordin monahal . 2. Organizație religioasă catolică , alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase . 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului , condus de un cardinal . 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale ; p . ext . adunare

 

CONSEMNAȚIUNE

... care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>