Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAȚIE
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 180 pentru FORMAȚIE.
MIELOGRAFÍE , mielografii , s . f . ( Med . ) Metodă de investigație radiologică a canalului medular și a formațiilor celulare din măduva formatoare de sânge . [ Pr . : - mi -
... p . ext . a mânca încet , fără poftă . 2. Fig . A rosti ( ceva ) nedeslușit ; a îngăima . [ Prez . ind . și : molfăiesc ] - Formație
... NODOZITÁTE , nodozități , s . f . 1. Formație patologică rezultată din înmulțirea celulelor rădăcinilor de leguminoase în urma infecției cu anumite bacterii . 2. Proeminență la articulațiile corpului sau a unei părți ...
... OCĂÍ , pers . 3 ócăie , vb . IV. Intranz . ( Rar ) A măcăi . - Formație
OLIGOCÉN , - Ă , oligoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului , caracterizată prin numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la oligocen ( 1 ) sau la formațiile din această
... ONĂNĂÍ , onănăiesc , vb . IV , Intranz . ( Reg . ) A fonfăi , a fârnâi . - Formație
... OOLÍT , oolite , s . n . Formație sferică sau elipsoidală constituită dintr - un material ( calcit , aragonit , fosfat de calciu etc . ) dispus concentric prin precipitarea mineralelor în jurul unui nucleu ( grăunte de nisip ...
ORDOVICIÁN , - Ă , ordovicieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . A doua perioadă a paleozoicului . 2. Adj . Care se referă la ordovician ( 1 ) sau la formațiile din această perioadă . [ Pr . : - ci -
ORIZÓNT , orizonturi , s . n . 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească ; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie ; limită până la care ajunge vederea noastră ; zare . 2. ( Geol . ) Strat distinct din formația unui sol , care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s - a format acel sol . 3. ( În artele plastice și în teatru ) Fundal . [ Var . : ( înv . ) orizón , orizónte s .
PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...
... PARALEXÉM , paralexeme , s . n . ( Lingv . ) Formație