Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXISTA
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 153 pentru EXISTA.
STĂRUÍ , st ? rui , vb . IV . Intranz . 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva ; a insista . 2. A rămâne statornic , neclintit ( într - o acțiune , într - un sentiment , într - o hotărâre etc . ) ; a persevera , a persista . 3. A continua să fie , să existe ; a se menține , a dăinui . [ Prez . ind . și :
... fix ; ( în special despre ape ) care nu curge . 2. ( Înv . : despre oameni ) Cu locuința statornică ; stabil . 3. ( În loc . adj . ) De sine stătător = care poate exista
STÁTU - QUÓ - QUÓ s . n . Stare care a existat mai înainte , care se menține și în momentul de față și în raport cu care se apreciază efectele unui tratat , ale unei convenții etc . - Loc .
STIL , stiluri , s . n . I. 1. Mod specific de exprimare într - un anumit domeniu al activității omenești , pentru anumite scopuri ale comunicării ; fel propriu de a se exprima al unei persoane ; spec . totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic . 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor , unei colectivități sau unui individ . 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic , între care există o diferență de 13 zile . II. Condei de metal sau de os , ascuțit la un capăt și turtit la celălalt , cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară . III. ( Bot . ) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului , care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul . [ Pl . și : ( III )
SUBIECTÍV , - Ă , subiectivi , - e , adj . 1. ( Fil . ) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală ; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale , independente de om . Idealism subiectiv . 2. Care are un caracter personal , care se petrece în conștiința cuiva ; care , într - o judecată , acțiune etc . , ține seamă numai de sentimentele , de pornirile și de ideile sale ;
SUBSTÁNȚĂ , substanțe , s . f . 1. Corp ( omogen ) alcătuit din atomi și din molecule ( formate din aceleași elemente ) și care posedă o anumită formă , culoare , miros , gust etc . 2. ( Anat . ; în sintagmele ) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase . Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase . 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor , fie ceea ce există de sine stătător . 4. Parte esențială , principală , constitutivă a unui
... SUPRANATURALÍSM s . n . Credință în supranatural ; concepție potrivit căreia ar exista
SUPRÉM , - Ă , supremi , - e , adj . Care există în cel mai înalt grad , care este cel mai bun , cel mai mare ; mai presus de toate ; p . ext . extrem ,
SUPRIMÁT , - Ă , suprimați , - te , adj . Care a încetat să mai fie , să mai existe ; înlăturat , eliminat , șters , anulat . - V.
TAOÍSM s . n . Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao " drum , cale " , înțeleasă ca ordine universeală , proprie fenomenelor naturii , vieții sociale și gândirii omenești ; religie chineză care a existat până în sec . XVII și care a avut la bază această concepție . [ Pr . : ta - o - ism . - Var . : daoísm s .
TERMINÁT^2 , - Ă , terminați , - te , adj . 1. ( Despre acțiuni ) Care a fost dus până la capăt ; sfârșit . 2. ( Fam . ; despre oameni ) Pentru care nu mai există șanse de revenire la situația mai bună de dinainte ; sfârșit din punct de vedere material , fizic sau moral . - TERMINÁT^1 s . n . Terminare ( 1 ) . - V.