Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXAGERA

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 184 pentru EXAGERA.

POLIFAGIE

POLIFAGÍE s . f . 1 . Formă de nutriție în care intră hrană variată , aparținând mai multor tipuri biologice ; spec . proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarele - gazdă din specii și din familii diferite . 2. Simptom caracteristic diabetului zaharat , care se manifestă printr - o foame exagerată , urmată de consumare excesivă de

 

POLITEȚE

POLITÉȚE , politeți , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine , comportare conformă cu buna - cuviință , amabilă , politicoasă ; amabilitate . 2. ( Fam . ; la pl . ) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea ( 1 ) ( exagerată a ) cuiva față de cineva . [ Pl . și : ( 2 ) politețuri . - Var . : politéță s .

 

POLITEHNICISM

POLITEHNICÍSM s . n . ( Rar ) Caracter politehnic ( exagerat ) . - Politehnic + suf . -

 

POZITIVISM

POZITIVÍSM s . n . 1. Curent filozofic din sec . XIX - XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii , susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental . 2. Interes exagerat pentru problemele

 

PRACTICISM

PRACTICÍSM s . n . Înclinare ( exagerată ) spre activitatea

 

PREȚIOS

PREȚIÓS , - OÁSĂ , prețioși , - oase , adj . 1. Care are , reprezintă o mare valoare materială , spirituală , morală etc . ; care este de mare preț , de mare importanță ; scump . 2. De un rafinament exagerat , căutat ; lipsit de simplitate și de naturalețe ; afectat . [ Pr . : - ți -

 

PRETENȚIOZITATE

PRETENȚIOZITÁTE s . f . ( Rar ) Faptul de a avea pretenții exagerate . [ Pr . : - ți - o - ] - Pretențios + suf . -

 

PREZUMȚIE

PREZÚMȚIE , prezumții , s . f . ( Livr . ) 1. Părere întemeiată pe aparențe , pe ipoteze , pe deducții ; presupunere , supoziție . 2. Părere exagerat de bună despre sine ; înfumurare ,

 

PREZUMȚIOS

PREZUMȚIÓS , - OÁSĂ , prezumțioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care are o încredere exagerată în calitățile , în forțele proprii ( și disprețuiește ajutorul și experiența altora ) ; încrezut , înfumurat . [ Pr . : - ți -

 

PSIHOLOGISM

PSIHOLOGÍSM s . n . Orientare , tendință , concepție care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activității omenești ; exagerare a importanței factorului psihologic în

 

PSIHOLOGIZANT

PSIHOLOGIZÁNT , - Ă , psihologizanți , - te , adj . Care acordă o importanță exagerată factorului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>