Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUCE

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 267 pentru DUCE.

GERMINAȚIE

... GERMINÁȚIE , germinații , s . f . Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce

 

HAIDUCI

... HAIDUCÍ , haiducesc , vb . IV . Intranz . A duce

 

HAIT

... de munte ; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor ; p . ext . unda de apă care duce plutele . HAIT ^1 interj . Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută , un sentiment de teamă , o poruncă , ideea unei mișcări repezi sau neașteptate etc . [ Var . : haiti ...

 

HERȚOG

... HÉRȚOG s . m . ( Înv . ) Duce

 

HOȚI

... HOȚÍ , hoțesc , vb . IV . Intranz . ( Rar ) A duce

 

HOLERĂ

... HOLÉRĂ , holere , s . f . 1. Boală epidemică gravă , adesea mortală , caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase , vărsături și diaree , care duce la o puternică deshidratare a organismului . 2. Boală infecțioasă a păsărilor , cu evoluție gravă , provocată de un microb ; pasteureloză . 3. Epitet ...

 

HUIDUIALĂ

HUIDUIÁLĂ , huiduieli , s . f . Acțiunea de a huidui și rezultatul ei ; huiduitură . [ Pr . : - du - ia - ] - Huidui + suf . -

 

HUIDUITURĂ

HUIDUITÚRĂ , huiduituri , s . f . Acțiunea de a huidui și rezultatul ei ; huiduială . [ Pr . : - du - i - ] - Huidui + suf . -

 

HURDUITURĂ

HURDUITÚRĂ , hurduituri , s . f . ( Reg . ) Zgomot produs de ceva care huruie ; huruitură , huruială , huruit ^1 . [ Pr . : - du - i - ] - Hurdui + suf . -

 

INDIVIDUALISM

INDIVIDUALÍSM s . n . 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat , independent de societate . 2. Atitudine a celui care subordonează interesele obștești celor personale , care este preocupat exclusiv de propria persoană . [ Pr . : - du -

 

INDIVIDUALIST

INDIVIDUALÍST , - Ă , individualiști , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se izolează de interesele , de preocupările colective ; ( adept ) al individualismului ; p . ext . ( om ) egoist . 2. Adj . Care se referă la individualism , care aparține individualismului . [ Pr . : - du -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>