Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCIPLINĂ
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 176 pentru DISCIPLINĂ.
PERIODIZÁ , periodizez , vb . I . Tranz . A stabili perioade în cadrul unei discipline cu caracter istoric , a împărți pe perioade . [ Pr . : - ri - o - ] - Perioadă + suf . -
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele
... PIROBALÍSTICĂ s . f . ( Mil . ) Disciplină
PLURIDISCIPLINÁR , - Ă , pluridisciplinari , - e , adj . ( Despre domenii ale științei ) Care este fundamentat pe transfer de concepte și metodologie ( adaptată ) din mai multe discipline ; multidisciplinar ,
POLIATLÓN , poliatloane , s . n . Complex de probe din diferite discipline sportive , practicat la o competiție în sportul de mase . [ Pr . : - li -
... 3. A avea anumite însușiri , caracteristici . 4. A cunoaște bine un lucru ; spec . a ști bine o limbă , o disciplină
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
PREDÁ , predáu , vb . I . 1. Tranz . A da cuiva în primire un obiect , un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă ; a înmâna , a încredința , a remite , a transmite . 2. Refl . A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului , urmăritorului etc . 3. Tranz . A transmite cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline ( în cadrul unei instituții de învățământ , al unor cursuri speciale ) ; a expune o
... PSIHIATRÍE s . f . Disciplină
... PSIHOPATOLOGÍE s . f . Disciplină
... PSIHOSOMÁTIC , - Ă , psihosomatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină