Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 459 pentru CONSTA.
DALTONÍSM s . n . Defect al vederii care constă în incapacitatea de a distinge culorile , în special roșul de
DANTELÚRĂ , danteluri , s . f . 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături , colțișori , zimți etc . 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea
DECADRÁJ , decadraje , s . n . Defect survenit la proiecția unui film , care constă în apariția pe ecran a două imagini vecine despărțite printr - o dungă
... DECALVÁȚIE , decalvații , s . f . 1. ( Rar ) Calviție . 2. Pedeapsă , în vechiul drept , care consta
DECOLONIZÁRE , decolonizări , s . f . Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei ; proces social - economic , specific epocii contemporane , care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii , consecință a luptei de eliberare națională . - V.
DECUPÁJ , decupaje , s . n . 1. Decupare . 2. Operație care constă în împărțirea unui scenariu cinematografic într - un anumit număr de scene , prevăzute cu indicațiile tehnice respective . 3. Scenariu
DEFETÍSM s . n . 1. Opinia , părerea , atitudinea celui ce nu are încredere în reușita unei acțiuni ; lipsă de încredere . 2. Infracțiune care constă în lansarea , răspândirea sau publicarea , în timp de război , de zvonuri sau informații false , exagerate sau tendențioase , relative la situația economică , politică și socială a
DEGRADÁRE , degradări , s . f . Acțiunea de a ( se ) degrada și rezultatul ei ; degradație . 1. Înjosire . 2. ( Și în sintagma degradare militară ) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului , excluderea din armată etc . 3. Proces de schimbare în rău ; stricare , deteriorare , ruinare . V.
DELAPIDÁRE , delapidări , s . f . Acțiunea de a delapida și rezultatul ei ; infracțiune care constă în însușirea , folosirea sau traficarea de către un angajat , în interesul său sau al altei persoane , a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în administrarea sa ; sustragere de bani sau bunuri din avutul statului . - V.
DELINCVÉNȚĂ , delincvențe , s . f . 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte . 2. Totalitatea delictelor săvârșite , la un moment dat , într - un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă . [ Var . : delicvénță s .
DEMONOMANÍE s . f . Formă de nebunie care constă în credința de a fi stăpânit de