Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELULĂ
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 262 pentru CELULĂ.
HEMOPOIÉZĂ s . f . ( Med . ) Proces de formare și de maturizare a celulelor sangvine ; hematopoieză . [ Pr . : - po -
HEMOTRÓP , - Ă , hemotropi , - e , adj . ( Biol . ; despre virusuri ) Care se fixează de predilecție pe celulele
HEPÁR s . n . Medicament preparat din extract de ficat , cu acțiune stimulatoare asupra hematopoiezei , având proprietatea de a regenera celula
HÍFĂ , hife , s . f . Filament din celule care alcătuiește miceliul unei
HIPERPLAZÍE , hiperplazii , s . f . Creștere excesivă a unui țesut , datorită înmulțirii rapide a
HIPERTROFÍE , hipertrofii , s . f . Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia , datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces
HIPNOTIZÁ , hipnotizez , vb . I . Tranz . ( Adesea fig . ) A adormi pe cineva prin hipnoză , a - l face să treacă la starea de hipnoză , a provoca apariția unor faze hipnotice în celula scoarței
... HISTIOCÍT , histiocite , s . n . Celulă
HISTOCHIMÍE s . f . Ramură a histologiei care studiază , cu ajutorul unor coloranți , structura chimică a celulelor și a țesuturilor
HISTOFIZIOLOGÍE s . f . Ramură a histologiei și a fiziologiei care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organismului . [ Pr . : - zi -
HISTOLOGÍE s . f . Parte a biologiei care studiază țesuturile organice , celulele , formațiile necelulare și structura lor