Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBASTRU
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 154 pentru ALBASTRU.
SCÂNTEIÚȚĂ , scânteiuțe , s . f . I. Scânteioară ( 1 ) . II. ( Bot . ) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii , roz sau albastre ; scânteioară ( 2 ) , ochișor ( 2 ) ( Angallis arvensis ) . 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor , cu frunze liniare și cu flori galbene ( Gagea arvensis ) . 3. ( La pl . ) Brumărea . [ Pr . : - te - iu - ] - Scânteie + suf . -
SCHINÚȚĂ , schinuțe , s . f . Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane ; bănică ( Phyteumia orbiculae ) . - Schin ( = spin ) + suf . -
SCROBEÁLĂ , scrobeli , s . f . 1. Amidon ( sub formă de granule sau de pulbere ) folosit la scrobirea unor fire , a unor produse textile , a unor articole de lenjerie și de îmbrăcăminte ( după spălare ) ; apret . 2. ( În sintagma ) Scrobeală albastră = albăstreală (
SÍLNIC , - Ă , silnici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se face în silă , de nevoie ; care este impus , forțat , silit ^2 ( 1 ) . 2. Greu de suportat , apăsător , penibil . 3. Care este nenatural ; forțat . 4. Dificil , greoi , anevoios . II. S . m . și f . ( Rar la f . ) Numele a două plante erbacee din familia labialelor , cu tulpina târâtoare , cu flori albastre sau violete , ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară ( Glechoma hederaceum și
... SILÚR , siluri , s . m . Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală , dintre care una cu florile de culoare albastru - deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc ( Euphrasia stricta ) , iar cealaltă cu flori albe , cu linii violete și cu o pată ...
... SPINÚȚĂ , spinuțe , s . f . Plantă erbacee cu flori de culoare albastru
STÂNJENÉL , stânjenei , s . m . Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene , cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari , violete , albastre , albe sau galbene ; iris , stânjen ( Iris ) . [ Var . : ( pop . ) stânjinél s . m . ] - Stânjen + suf . -
STELÍȚĂ , stelițe , s . f . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu tulpina și frunzele păroase , cu flori dispuse în capitule , cele marginale albastre , iar cele centrale galbene ; stelișoară ( Aster amellus ) . - Stea + suf . -
STRĂLÚC , străluci , s . m . Insectă din ordinul coleopterelor , de culoare verde sau roșcată , cu luciu metalic specific , cu aripile albastre - verzui , fin punctate ( Aromia
SULIMÁN , sulimanuri , s . n . 1. ( Înv . ) Fard ; sulimeneală ( 2 ) . 2. Plantă erbacee păroasă , cu frunze ovale , cu flori albastre , roz sau albe ( Ajuga
TOPORÁȘ , toporașe , ( 1 ) s . n . , toporași , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Diminutiv al lui topor ; toporel . 2. S . m . Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre - violete , rar roșietice sau albe ; viorea ( Viola ) . - Topor + suf . -