Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNALT

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 382 pentru ÎNALT.

DUNETĂ

DUNÉTĂ , dunete , s . f . Parte mai înaltă de la pupa unei nave ( unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului

 

EȘARFĂ

EȘÁRFĂ , eșarfe , s . f . 1. Fâșie de lână , de mătase etc . care se înfășoară în jurul gâtului ( mai ales de femei ) ca podoabă . 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu , semn al unei funcții ( înalte ) sau al unei demnități . 3. Bandă de stofă , de pânză etc . care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată . [ Var . : eșárpă s .

 

EBULIOSCOPIE

EBULIOSCOPÍE , s . f . Metodă fizico - chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr - o soluție , care se bazează pe proprietatea soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât dizolvantul pur . [ Pr . : - li -

 

ECLATOR

ECLATÓR , eclatoare , s . n . Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte , format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită

 

EFLUVIU

EFLÚVIU , efluvii , s . n . 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri , perceptibilă cu ajutorul mirosului . 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate , neînsoțită de zgomot sau căldură , între electrozii aflați la o tensiune înaltă . 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă

 

EGRETĂ

EGRÉTĂ , egrete , s . f . 1. Gen de păsări migratoare de baltă , de culoare albă , cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi ; erodiu , stârc alb ( Egretta ) ; pasăre care face parte din acest gen . 2. Mănunchi de pene de egretă ( 1 ) sau de fire albe , folosit ca podoabă la pălării , la chipie militare , la turbane etc . 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor . 4. ( Fiz ; în sintagma ) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune

 

ELECTROCOAGULA

ELECTROCOAGULÁ , electrocoagulez , vb . I . Tranz . ( Med . ) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice . [ Pr . : - co -

 

EMINAMENTE

... EMINAMÉNTE adv . În gradul cel mai înalt

 

EPISCOP

... Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți , de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente . EPÍSCOP^1 ( EPISCÓP ) , episcopi , s . m . Grad înalt

 

ERGAN

ERGÁN s . n . Material ceramic folosit la confecționarea pieselor izolante pentru curenții de înaltă

 

ESCALADA

... ESCALADÁ , escaladez , vb . I . Tranz . A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>