Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AVEA

 Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1325 pentru AVEA.

VOI

... pământ ( arabil ) . - Et . nec . VOÍ^2 , voiesc , vb . IV . Tranz . 1. A fi hotărât , a fi decis să . . . ; a avea de gând să . . . , a intenționa , a vrea . 2. A fi de acord , a consimți , a primi ...

 

VOIEVOD

... 1. ( În evul mediu ) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești , precum și guvernatorului Transilvaniei ( până în 1571 ) , domn , vodă ; p . ext . principe ; persoană care avea acest titlu . 2. ( Înv . ) Comandant de oaste ; căpitan . 3. Mai - marele unei cetăți , al unui ținut ; guvernator ; p . ext . boier de rang mare . 4. Căpetenie ...

 

VOINICAȘ

VOINICÁȘ , voinicași , s . m . Voinicel . - Voinic + suf . -

 

VOLĂNAȘ

VOLĂNÁȘ , volănașe , s . n . Diminutiv al lui volan ( II ) . - Volan + suf . -

 

VOLBURĂ

VÓLBURĂ , volburi , s . f . I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri ; vârtej ; p . ext . furtună . 2. Vârtej de apă ; vâltoare , bulboană . II. Plantă erbacee cu tulpina subțire , târâtoare sau agățătoare , cu flori albe sau roz , având corola în formă de pâlnie ; rochița - rândunicii , poala - rândunicii , poala - Maicii - Domnului , adormițele ( Convolvulus arvensis ) . [ Var . : hólbură , bólbură . s .

 

VOLINTIRAȘ

VOLINTIRÁȘ , volintirași , s . m . ( Înv . ) Diminutiv al lui volintir . - Volintir + suf . -

 

VOLUM

VOLÚM , volume , s . n . I. 1. Spațiu pe care îl ocupă un corp . 2. Masă de apă debitată de o fântână , de un izvor , un râu , un fluviu . 3. Cantitate de bunuri economice ; proporțiile unei activități . 4. Forță , intensitate , amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical . II. Carte ( legată sau broșată ) având în genere mai mult de zece coli de tipar ; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară ; tom . [ Pl . și : ( înv . )

 

VOLUMAȘ

VOLUMÁȘ , volumașe , s . n . Diminutiv al lui volum ( II ) . - Volum + suf . -

 

VORBI

... VORBÍ , vorbesc , vb . IV . 1. Intranz . A avea facultatea de a articula cuvinte ; a exprima prin cuvinte gânduri , sentimente , intenții ; a spune , a zice , a ...

 

VORNIC

VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (

 

VORNICEASĂ

VORNICEÁSĂ , vornicese , s . f . 1. ( Înv . ) Soția vornicului ( 1 ) ; vorniciță ( 1 ) . 2. Prietena cea mai apropiată a miresei , având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții ; drușcă , vorniciță ( 2 ) . - Vornic + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>