Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEȘTIA

 Rezultatele 1231 - 1240 din aproximativ 2191 pentru ACEȘTIA.

METAL

METÁL , metale , s . n . 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic , bun conducător de căldură și de electricitate , maleabil și ductil , de obicei solid la temperatura obișnuită ; p . ext . aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice , din aceste elemente și alte materiale etc . 2. ( Pop . ; la pl . ) Substanță chimică . [ Pl . și : ( rar )

 

METALIFER

METALIFÉR , - Ă , metaliferi , - e , adj . ( Despre minerale , minereuri și zăcăminte ale acestora ) Care conține metale , bogat în

 

METALOGICĂ

METALÓGICĂ s . f . Disciplină care studiază fundamentele logicii , sistemele logice , expresiile logice și raporturile dintre

 

METALOGRAFIE

METALOGRAFÍE s . f . 1. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora . 2. Procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu

 

METALOTERMIE

METALOTERMÍE s . f . Procedeu de obținere a unor metale din compușii lor prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal , a cărui afinitate față de oxigen , sulf etc . este mai mare decât a metalului care se

 

METAPLASMĂ

METAPLÁSMĂ , metaplasme , s . f . Schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea sau prin înlăturarea unui sunet ; formă a cuvântului rezultată din această

 

METAZOAR

... pl . ) Subregn de animale constituite dintr - un număr mare de celule variate ca structură și diferențiate funcțional ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest

 

METEC

METÉC , meteci , s . m . ( În Grecia antică ; la pl . ) Categorie socială lipsită de drepturi politice , precum și de posibilitatea de a dobândi proprietăți imobiliare , alcătuită din străinii stabiliți într - o cetate ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte din această categorie

 

METEOROLOGIE

METEOROLOGÍE s . f . Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei și cu fenomenele care au loc în aceasta . [ Pr . : - te -

 

METODĂ

METÓDĂ , metode , s . f . 1. Mod ( sistematic ) de cercetare , de cunoaștere și de transformare a realității obiective . 2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop ; metodologie ( 4 ) . 3. Manual care cuprinde reguli și principii normative pentru învățarea sau pentru practicarea unei discipline , a unei arte etc . ; ansamblu al acestor reguli și principii . [ Var . : ( înv . ) metód s .

 

METROANEXITĂ

METROANEXÍTĂ , metroanexite , s . f . Inflamație cronică sau acută a uterului și a anexelor acestuia ( trompe și ovare ) . [ Pr . : - tro -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>