Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 12271 - 12280 din aproximativ 14398 pentru 2.

SCOLIE

... SCÓLIE , scolii , s . f . 1. ( În Grecia antică ) Cântec recitat cu acompaniament muzical . 2

 

SCONT

... efectelor de comerț de către bănci , cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision . 2. ( Rar ) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență ; recalculare și diminuare a dobânzilor ...

 

SCONTA

... vb . I . Tranz . 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență ; a efectua un scont . 2. Fig . A conta pe ceva , a - și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat , a se ...

 

SCOPIT

... SCOPÍT , - Ă , scopiți , - te , adj . s . m . 1. Adj . ( Pop . ) Castrat , jugănit . 2

 

SCORȚĂREL

... Pasăre insectivoră mică cu spinarea cenușie pătată cu alb , cu pântecele alb și cu ciocul lung și ascuțit , care își face cuibul în scorburi ; scorțar ( 2

 

SCORȚIȘOARĂ

... SCORȚIȘOÁRĂ s . f . 1. Scoarța aromatică , de culoare roșcată - cenușie , a scorțișorului , folosită drept condiment și în medicină . 2

 

SCORȚOS

... care rămâne drept , lipsit de suplețe , țeapăn , tare , rigid ; a cărui suprafață prezintă asperități , care este aspru la pipăit ca o scoarță ( 1 ) . 2

 

SCORBURĂ

... SCÓRBURĂ , scorburi , s . f . 1. Scobitură ( mare ) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru ; p . ext . trunchi de copac găunos , putrezit . 2

 

SCORBUTIC

... SCORBÚTIC , - Ă , scorbutici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . De natura scorbutului , în legătură cu scorbutul . 2

 

SCORIE

... SCÓRIE , scorii , s . f . 1. Zgură . 2. Strat de oxid negru format la suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte . 3. ( În sintagma ) Scorie vulcanică = material provenit din lava vulcanilor ...

 

SCORMONI

... pentru a găsi sau a scoate la iveală ) ; a scotoci , a cotrobăi ; p . gener . a căuta . 2. Tranz . A face să iasă ceva la iveală ( dintr - un loc ascuns , dosit ) ; a face să se miște din loc ; a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>