Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARAT

 Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 1835 pentru ARAT.

NOVICE

NOVÍCE , novici , - ce , s . m . și f . 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într - un domeniu ; începător . 2. Persoană care a intrat de curând într - o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie . 3. Spec . Marinar care face

 

NUCIFORM

NUCIFÓRM , - Ă , nuciformi , - e , adj . Care are forma ( și mărimea ) unei nuci (

 

NUMĂR

NÚMĂR , numere , s . n . I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect . II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr - o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într - un anumit fel , ca indice de mărime , de valoare etc . ; p . ext . obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre , care poartă pe el o asemenea indicație . 2. Bucată sau parte din programul unui concert , al unui spectacol de estradă , de circ etc . ; parte distinctă dintr - o operă ( duet , arie etc . ) . III. ( Fam . , în expr . ) Numărul unu = de prima calitate , fără pereche ; strașnic ,

 

NUMĂRĂTOR

NUMĂRĂTÓR , - OÁRE , numărători , - oare , subst . 1. S . n . Aparat care servește la numărare . 2. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care numără , care socotește , care calculează ceva , care are profesiunea de a număra . 3. S . m . Termen al unei fracții ordinare , scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire . - Număra + suf . -

 

NUTAȚIE

NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei

 

OARĂ

OÁRĂ^3 s . f . v . oră . OÁRĂ^2 , oare , s . f . ( Reg . ) Orătanie . OÁRĂ^1 , ori , s . f . 1. ( La sg . ; precedat de un num . ord . sau un echivalent al lui ) Timpul sau momentul în care are loc un fapt . 2. ( La pl . ; folosit la formarea numeralului adverbial , adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul

 

OBIECT

OBIÉCT , obiecte , s . n . 1. Corp solid , de obicei prelucrat , care are o anumită întrebuințare . 2. Element , materie asupra căreia e îndreptată gândirea , activitatea intelectuală a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină de studiu ; materie . 4. Scop , țintă , țel ; obiectiv . 5. ( Gram . ; în sintagmele ) Obiect direct = complement direct . Obiect indirect = complement

 

OBIECTIV

OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,

 

OBIECTUAL

OBIECTUÁL , - Ă , obiectuali , - e , adj . ( Livr . ) 1. Care are natura unui obiect , care există independent de subiect ; obiectiv ( I 1 ) , material . 2. Care aparține lucrurilor , obiectelor . [ Pr . : - tu -

 

OBOVAT

OBOVÁT , - Ă , obovați , - te , adj . ( Despre frunze , petale , sepale etc . ) Care are lățimea cea mai mare în treimea

 

OBSECVENT

OBSECVÉNT , - Ă , obsecvenți , - te , adj . ( Despre o vale ) Care are o direcție de curgere contrară direcției de înclinare a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>