Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBI
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 219 pentru VORBI.
INFORMÁȚIE , informații , s . f . 1. Comunicare , veste , știre care pune pe cineva la curent cu o situație . 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru ; totalitate a materialului de informare și de documentare ; izvoare , surse . 3. Fiecare dintre elementele noi , în raport cu cunoștințele prealabile , cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri ( text scris , mesaj vorbit , imagini plastice , indicație a unui instrument etc . ) . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr - o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care , la rândul lor , formează proteine
INTERLOCUTÓR , - OÁRE , interlocutori , - oare , s . m . și f . Persoană care vorbește cu alta sau cu alții , care participă la o
... 3 ) A scoate sunete scurte , sacadate , caracteristice speciei ; a hămăi , a bate . 2. ( Depr . ; despre oameni ) A vorbi
... ajutorul unei frânghii , a unui lanț etc . 2. Tranz . Fig . A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi . 3. Tranz . A stabili o legătură între două puncte ( îndepărtate ) în spațiu sau în timp . 4. Tranz . și refl . Fig . A ( se ...
... LEHĂÍ , lehăiesc , vb . IV . Intranz . și tranz . ( Reg . ) A vorbi
LÉLE s . f . 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea ; leică ^1 . 2. Femeie rea sau
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
... dreaptă , ramificată , cu flori mici , albe sau trandafirii , care crește prin locuri umede ( Alisma plantago - aquatica ) . 2. Fig . ( Fam . ) Tendință , înclinație de a vorbi
... LIMBUȚÍ , limbuțesc , vb . IV . Intranz . ( Înv . ) A vorbi
... LIMBUȚÍE , limbuții , s . f . Înclinare , tendință de a vorbi
LIMBÚT , - Ă , limbuți , - te , adj . , s . m . și f . ( Om ) care vorbește mult ( și fără rost ) ; vorbăreț , guraliv , flecar ,