Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TOTALITATE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 496 pentru TOTALITATE.
CLÍMĂ , clime , s . f . 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice ( temperatură , vânturi , precipitații atmosferice ) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc ; climat . 2. Regiune considerată sub raportul climei ( 1 )
CLIMATÍSM s . n . Totalitatea condițiilor de igienă , terapeutice , urbanistice sociale etc . pe care trebuie să le îndeplinească localitățile
CLÍNIC , - Ă , clinici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Așezământ spitalicesc sau secție într - un spital în care viitorii medici își fac practica la patul bolnavilor , sub îndrumarea profesorilor . 2. S . f . Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor ; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor . 3. Adj . Care aparține unei clinici ( 1 ) , care se face într - o clinică , specific unei
CLON s . n . ( Biol . ) Totalitatea indivizilor identici proveniți dintr - un singur organism , pe cale
COLORÍT , colorituri , s . n . 1. Totalitatea culorilor unui obiect ; bogăție de culori . 2. Fig . ( Despre abstracte , despre stilul operelor literare etc . ) Nuanță expresivă , strălucire
COMBINÁRE , combinări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) combina ; îmbinare , împreunare ; combinație . 2. ( Mat . ; la pl . ) Totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente ( alese dintr - un număr mai mare ) , astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele , sau numai elemente identice . 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi , molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanțe , cu însușiri diferite de cele ale substanțelor de la care s - a
COMPLEXIÚNE , complexiuni , s . f . ( Rar ) Totalitatea trăsăturilor psihofîzice care caracterizează o persoană . [ Pr . : - xi -
COMPONÉNȚĂ , componențe , s . f . Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; compoziție , alcătuire . - Compon [ ent ] + suf . - ență ( după absent -
COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora
COMUNICÁȚIE , comunicații , s . f . 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite ; legătură , contact . 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației . 3. ( În sintagma ) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor ( poștă , telegraf , telefon , radio , televiziune , cinema , publicații etc . ) . [ Var . : ( înv . ) comunicațiúne s .
COMUNITÁTE , comunități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe ; posesiune în comun . 2. Grup de oameni cu interese , credințe sau norme de viață comune ; totalitatea locuitorilor unei localități , ai unei țări etc . - Comun + suf . - itate ( după fr . communauté ) . Cf . lat . %communitas% , - %atis% , it . %