Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIOS
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 240 pentru RELIGIOS.
MISTAGÓG , mistagogi , s . m . Preot din antichitate care iniția pe cineva în misterele religioase ; p . ext . epitet dat unui om înzestrat cu puterea de a pătrunde în adâncul lucrurilor , de a cunoaște aspectele ascunse ale
MISTAGOGÍE s . f . Inițiere în misterele religioase făcută de
MÍTRĂ^2 , mitre , s . f . ( Anat . ) Uter . MÍTRĂ^1 , mitre , s . f . 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică , uneori bogat ornamentat , purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase . 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare
MOȘ , moși , s . m . I. 1. Bărbat ( mai ) în vârstă ; unchiaș , moșneag ; p . restr . apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă . 2. ( Înv . și reg . ) Bunic ; ( mai ales la pl . ) ascendent ( mai îndepărtat ) , înaintaș , strămoș . 3. Personaj mascat , reprezentând un bătrân , care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare ; moșneag . 4. ( Pop . ; la pl . ; de obicei art . ) Ființe imaginare despre care se crede că ar alunga iarna ; fiecare dintre cele nouă zile din lună martie care urmează după zilele babelor . 5. ( La pl . ; în tradițiile populare ) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți . II. Partea cu cârlig a unei
... MONOTEÍSM s . n . Sistem religios
MONOTELÍSM s . n . ( Rar ) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi , una divină și una umană , dar o singură voință , cea
MORMONÍSM s . n . Doctrina religioasă a
MUFTÍU , muftii , s . m . Căpetenie religioasă a unei comunități musulmane mai
NACEÁLNIC , nacealnici , s . m . ( Înv . ) Șef al unui serviciu sau al unei instituții ( civile , militare sau religioase ) ; conducător ; p . ext .
NECREDÍNȚĂ , necredințe , s . f . 1. Comportare necinstită , înșelăciune , trădare ; lipsă de fidelitate ; infidelitate . 2. Lipsă de credință religioasă ; ateism ; nerespectare a dogmelor bisericești ; credință greșită , erezie . - Ne - +
NECREDINCIÓS , - OÁSĂ , necredincioși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) care își calcă cuvântul dat ; ( om ) infidel . 2. ( Om ) care nu se încrede ( ușor ) în ceva . 3 , ( Om ) care nu crede în nici o doctrină religioasă ; ateu ; ( om ) care se abate de la dogmele unei religii , în special de la dogmele religiei creștine ;