Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REALITATE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 140 pentru REALITATE.
... SENTIMÉNT , sentimente , s . n . 1. Proces afectiv specific uman , care exprimă atitudinea omului față de realitate
... SENZÁȚIE , senzații , s . f . 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț . Senzație vizuală . Senzație auditivă . 2. Ceea ce are un caracter senzațional , impresionează în mod ...
... SÍGUR , - Ă , siguri , - e , ( I ) adj . , ( II ) adv . I. Adj . 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni ; neîndoielnic . 2. Convins , încredințat . 3. Care este demn de încredere , pe care te poți bizui . 4. Care nu ...
SIMULÁCRU , simulacre , s . n . Aparență înșelătoare ; acțiune simulată ; obiect care dă o falsă impresie a
... SOLIPSÍSM s . n . Concepție , doctrină potrivit căreia singura realitate
SUBIECTIVÍSM s . n . 1. Orientare , tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare , reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta . 2. ( Rar ) Subiectivitate . - Subiectiv + suf . - ism ( după fr .
SUBIECTIVÍST , - Ă , subiectiviști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține subiectivismului ( 1 ) , privitor la subiectivism . 2. S . m . și f . Adept al subiectivismului ( 1 ) . 3. Adj . Care are un caracter personal ( neconform cu realitatea ) ; bazat pe impresii personale . 4. S . m . și f . Persoană care manifestă subiectivitate . - Subiectiv + suf . - ist ( după fr .
... SUPRAAPRECIÁ , supraapreciez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) aprecia mai mult decât prețuiește în realitate , a ( se ) considera peste valoarea reală ; a ( se ) supraestima . [ Pr . : pra - a - pre - ci - a ] - Supra - + aprecia ...
TÉMĂ , teme , s . f . 1. Idee principală care este dezvoltată într - o operă , într - o expunere ; subiect ; aspect al realității care se reflectă într - o operă artistică . 2. Motiv melodic dintr - o piesă muzicală . 3. Exercițiu scris dat școlarilor , studenților etc . pentru aplicarea cunoștințelor dobândite . 4. ( Lingv . ) Grupare de elemente din structura unui cuvânt , constituită din rădăcină , urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe ( gramaticale sau lexicale ) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași
TEMEINICÍE s . f . 1. Însușire a ceea ce este temeinic ; soliditate , tărie , trăinicie ; statornicie . 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu . - Temeinic + suf . -
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -