Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTERE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 386 pentru PUTERE.
... urât și greu ; a mirosi urât , a puți , a duhori . 2. ( Rar ; despre vânt ) A sufla ( cu putere
ECHIPOLÉNȚĂ s . f . ( Rar ) Egalitate de forțe , de
... EFERVESCÉNT , - Ă , efervescenți , - te , adj . ( Despre lichide ) Care dezvoltă cu putere
EFÓRT , eforturi , s . n . 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit ; strădanie , străduință . 2. ( Fiz . ) Rezultantă a forțelor interioare dintr - o secțiune a unui corp deformabil , cauzată de solicitări exterioare , de căldură
... Capacitate a unui sistem ( fizic ) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr - o stare în altă stare dată . 2. Forță , putere
ERÓU , eroi , s . m . 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie , prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă . 2. Personaj principal al unei opere literare . 3. ( În mitologia greco - romană ) Semizeu , persoană născută dintr - o zeitate și o ființă pământeană , înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale
... 3 erúpe , vb . III. Intranz . ( Despe lavă , magmă , petrol ) A face erupție , a ieși afară , a se revărsa cu putere ; a țâșni ; a izbucni . 2. ( Despre pete , bășicuțe , etc . caracteristice unor boli ) A apărea , a se forma ...
EXPONÉNT , - Ă , exponenți , - te , subst . 1. S . m . și f . Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee , un curent etc . ; reprezentant . 2. S . m . ( Mat . ) Semn în cifre sau în litere scris sus , cu caractere mai mici , la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice , pentru a arăta puterea la care se ridică
... produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr - un orificiu strâmt . 2. ( Despre unele ființe ) A sufla ( pe nas ) cu putere
FACȚIÓS , - OÁSĂ , facțioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care face parte dintr - o facțiune ; p . ext . care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente . [ Pr . : - ți -
FATALÍST , - Ă , fataliști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține fatalismului , care se referă la fatalism , care se întemeiază pe fatalism . 2. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care crede în fatalitate , în puterea absolută a