Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROPRIETATE

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 483 pentru PROPRIETATE.

CLEI

CLEI , cleiuri , s . n . 1. Substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina , extrasă din oase , din pește , din unele plante sau obținute pe cale sintetică , cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte . 2. Suc gros care se scurge din scoarta unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu

 

CLIVAJ

... CLIVÁJ , clivaje , s . n . Clivare ; proprietate

 

CLOR

CLOR s . n . Element chimic gazos de culoare galbenă - verzuie , cu miros înțepător , sufocant , toxic , cu proprietăți decolorante și dezinfectante , care are numeroase întrebuințări în

 

CLORAMINĂ

CLORAMÍNĂ , cloramine , s . f . Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și

 

CLORAT

CLORÁT , clorați , s . m . Sare a acidului cloric , cu proprietăți oxidante și

 

COAGULANT

COAGULÁNT , - Ă , coagulanți , - te , adj . , s . m . ( Substanță , agent ) care are proprietatea de a produce coagularea . [ Pr . : co -

 

COEFICIENT

... COEFICIÉNT , coeficienți , s . m . 1. Element constant într - o expresie matematică , care multiplică o mărime variabilă . 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate ...

 

COERENȚĂ

COERÉNȚĂ , coerențe , s . f . 1. Legătură strânsă ( și armonioasă ) între părțile sau elementele unui întreg . 2. ( Fiz . ) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeași lungime și diferențe de fază constante în timp . [ Var . : coherénță s .

 

COEZIUNE

... COEZIÚNE , coeziuni , s . f . 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide , lichide și gazoase de a se menține unite , datorită forțelor care se exercită între atomii ...

 

COLECTIVIZA

... COLECTIVIZÁ , colectivizez , vb . I . Tranz . ( Ieșit din uz ) . 1. A trece mijloacele de producție în proprietate

 

COLIGATIV

COLIGATÍV , - Ă , coligativi , - e , adj . ( Fiz . ; despre proprietăți ale substanțelor ) Care depinde numai de numărul și de natura moleculelor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>