Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIVI

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 139 pentru PRIVI.

SITUAȚIE

SITUÁȚIE , situații , s . f . 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condițiile existenței unei ființe , a unei colectivități , a unei activități ; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva . Expr . A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate . A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul , pentru a - ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa . A fi stăpân ( sau călare ) pe situație = a domina o situație în împrejurări critice , a fi sigur de ceva , a ști să se descurce ( într - o situație dificilă ) . 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activități economice sau financiare dintr - un domeniu ( comparativ cu sarcinile planificate ) ; raport ; inventar . 3. ( Rar ) Așezare , poziție a unui teren , a unei localități etc . [ Pr . : - tu - a - . - Var . : ( înv . ) situațiúne s .

 

SOCIAL

SOCIÁL , - Ă , sociali , - e , adj . 1. Creat de societate , propriu societății ; care este legat de viața oamenilor în societate , de raporturile lor în societate sau față de societate ; care privește societatea omenească . 2. Propriu unui anumit tip de societate ; legat de apartenența la o anumită categorie socială , la un anumit grup social . [ Pr . : - ci -

 

STEREOGRAMĂ

STEREOGRÁMĂ , stereograme , s . f . Grup de două fotografii ale aceluiași obiect care , privite la un stereoscop , permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului . [ Pr . : - re -

 

STOICISM

STOICÍSM s . n . 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică , care conținea elemente materialiste în ceea ce privește problema cunoașterii și care în domeniul eticii susținea că oamenii trebuie să trăiască potrivit rațiunii , să renunțe la pasiuni și la plăceri , să considere virtutea ca singurul bun adevărat și să se dovedescă neclintiți în fața vicisitudinilor vieții . 2. Tărie , fermitate morală în încercările vieții . [ Pr . :

 

STOMACAL

STOMACÁL , - Ă , stomacali , - e , adj . Care privește stomacul , care aparține stomacului , de

 

SUSPICIUNE

SUSPICIÚNE , suspiciuni , s . f . Lipsă de încredere în cineva , îndoială în ceea ce privește corectitudinea , legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva ; bănuială , neîncredere . [ Pr . : - ci -

 

TALMUDISM

... TALMUDÍSM s . n . 1. Studiul Talmudului . 2. Fig . Tendință de a privi

 

TALMUDIST

TALMUDÍST , - Ă , talmudiști , - ste , s . m . și f . 1. Persoană care cunoaște , studiază și interpretează învățăturile Talmudului ; adept al acestor învățături . 2. Fig . Persoană care privește lucrurile dogmatic , scolastic sau care face exces de subtilități și de exprimări

 

TEOGONIE

TEOGONÍE , teogonii , s . f . Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor ; totalitatea zeilor care , având aceeași origine , alcătuiesc mitologia unor popoare vechi . [ Pr . : te -

 

TEORIE

TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -

 

TRANSLUCID

TRANSLUCÍD , - Ă , translucizi , - de , adj . Care este parțial transparent , putând fi străbătut de un fascicul de radiații electromagnetice , mai ales de un fascicul de raze de lumină , pe care le împrăștie parțial , astfel încât , privind prin corpul sau mediul respectiv , nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>