Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PI
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 154 pentru PI.
... PIUÁR , piuari , s . m . Persoană care posedă , conduce sau îngrijește o piuă ( 1 ) ; muncitor care lucrează la o piuă . [ Pr . : pi
... PIUÁRE s . f . Acțiunea de a piua și rezultatul ei ; împâslire . [ Pr . : pi
... PIUIÁLĂ , piuieli , s . f . ( Rar ) Piuitură ( 2 ) . [ Pr . : pi
... a piui . 1. Strigăt caracteristic scos de păsări , mai ales de puii acestora ; piuitură ( 1 ) . 2. Sunet subțire și ascuțit ; piuitură ( 2 ) , țiuitură . [ Pr . : pi
... f . 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre ; piuit ( 1 ) . 2. Sunet subțire , ascuțit ; piuit ( 2 ) , piuială , țiuitură . [ Pr . : pi
... 2 ) mică . 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător . [ Pr . : pi
... Stare patologică provocată de infecția căilor urinare și caracterizată prin prezența puroiului , a leucocitelor și a germenilor microbieni în urină . [ Pr . : pi
... POLIPIÉR , polipieri , s . m . Masă calcaroasă formată din scheletul polipilor ( 1 ) din aceeași colonie . [ Pr . : - pi
... pentru a stinge incendiile . 2. ( Înv . ) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor , al caldarâmului etc . 3. Adj . invar . ( Rar ; despre stil ) Pompieristic . [ Pr . : - pi
... POMPIERÉSC , - EÁSCĂ , pompierești , adj . ( Rar ) Care aparține pompierilor ( 1 ) , privitor la pompieri , de pompier . [ Pr . : - pi
... POMPIERÍSM s . n . ( Livr . ) Stil pompieristic . [ Pr . : - pi