Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOARTĂ
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 154 pentru MOARTĂ.
RITIDÓM , ritidomuri , s . n . Strat extern al scoarței arborilor bătrâni , alcătuit din țesuturi moarte care se desprind în lamele
ROZÁLII s . f . pl . Sărbători romane celebrate la sfârșitul primăverii în cinstea morților , pe mormintele cărora se presărau
RUSÁLIE , rusalii , s . f . 1. ( La pl . ) Sărbătoare religioasă creștină , cu străvechi origini mitologice , provenind din ritualuri de pomenire a morților , care cade la 50 de zile după Paști . 2. ( În mitologia populară ) Ființă fantastică , asemănatoare cu ielele , reprezentată ca o zână rea , care dezlănțuie furtuni , schilodește pe oameni sau le ia mințile . 3. ( Entom . ) Larvă acvatică a insectei Ephemeride Polingenia , care se găsește mai ales în Dunăre , constituind hrana principală a cegii ; p . ext .
SĂRINDÁR , sărindare , s . n . ( În religia creștină ortodoxă ) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți , pentru iertarea păcatelor , pentru bolnavi
SCLERENCHÍM , sclerenchimuri , s . n . Țesut al unei plante alcătuit din celule moarte , cu membrane
... SEPULCRÁL , - Ă , sepulcrali , - e , adj . ( Livr . ) 1. Care aparține mormântului , privitor la mormânt . 2. Ca de mort
SFÂRȘÍT^2 , - Ă , sfârșiți , - te , adj . 1. Care a fost dus până la capăt ; terminat . 2. Care a fost epuizat , consumat . 3. Istovit peste măsură , cu puterile sleite . - SFÂRȘÍT^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) sfârși ; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva ; moment final ; fine . 2. Moarte . 3. ( Înv . ) Scop , țintă . [ Var . : ( reg . ) fârșít s .
SICRÍU , sicrie , s . n . 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal , în care se așază mortul pentru a fi înmormântat ; coșciug , raclă . 2. ( Reg . ) Ladă ,
SORÓC , soroace , s . n . ( Pop . ) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații ; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru . 2. Dată , fixată în practica creștină , când se pomenesc morții ; slujbă religioasă care se face cu acest prilej . 3. ( Rar ) Margine , limită . 4. Rost , socoteală ,
SOVÓN , sovoane , s . n . ( Pop . ) 1. Văl purtat de femei ca podoabă ; spec . văl de mireasă . 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului ; giulgiu . 3. ( La pl . ) Veșminte , podoabe de prisos ; zorzoane . [ Var . : zovón s .
SPÂNZURĂTOÁRE , spânzurători , ( 2 ) s . f . 1. Spânzurare . 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr - un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte . - Spânzura + suf . -