Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 8932 pentru M.

MĂRGINI

MĂRGINÍ , mărginesc , vb . IV . 1. Tranz . A forma limitele , marginile unui lucru , unei suprafețe etc . , a contura un lucru , o suprafață , a încadra , a delimita . 2. Tranz . și refl . A ( se ) limita , a ( se ) reduce , a ( se ) restrânge , a ( se ) rezuma . 3. Tranz . ( Înv . ) A ține sub pază , a fixa cuiva domiciliu forțat ; a

 

MĂRGINIRE

MĂRGINÍRE , mărginiri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) mărgini și rezultatul ei . 2. Fig . Posibilitate redusă de înțelegere , de intuiție ; îngustime spirituală , mediocritate ( în gândire , în concepții etc . )

 

MĂRGINIT

MĂRGINÍT , - Ă , mărginiți , - te , adj . 1. Limitat , redus . 2. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de inteligență ; limitat , redus , prost ; ( despre calități intelectuale , sufletești etc . ) lipsit de agerime , de

 

MĂRI

MĂRÍ^2 interj . v . măre . MĂRÍ^1 , măresc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A crește sau a face să crească în dimensiuni , în număr , în cantitate etc . ; a spori sau a face să sporească , a ( se ) înmulți . 2. Tranz . A crește , a ridica ( valoarea , prețul ) . 3. Tranz . și refl . A ( se ) intensifica , a ( se ) dezvolta . 4. Tranz . și refl . A ( se ) prelungi în timp . 5. Tranz . A da cinstea , considerația cuvenită ; a stima , a prețui , a slăvi , a preamări pe cineva sau ceva . 6. Refl . ( Înv . și pop . ) A se îngâmfa , a se făli , a se

 

MĂRICEL

MĂRICÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , măricei , - ele , adj . Mărișor . - Mare ^1 + suf . - icel , -

 

MĂRIE

MĂRÍE , mării , s . f . ( Înv . ) 1. ( Urmat de un adj . pos . sau de un pron . pers . ) Termen de reverență la adresa unui monarh , a unui domnitor , a unui boier etc . ; înălțime , domnie , maiestate . 2. Situație înaltă , rang , demnitate , putere . 3. Îngâmfare , trufie , mândrie , fală . - Mare + suf . -

 

MĂRIME

MĂRÍME , mărimi , s . f . 1. Însușirea de a fi mare ; întindere , dimensiune , cantitate , volum . 2. Durată . 3. Strălucire , grandoare ; glorie , faimă . 4. ( Înv . ) Noblețe sufletească , mărinimie . 5. ( Înv . ) Mândrie , aroganță , trufie . - Mare + suf . -

 

MĂRINIMIE

MĂRINIMÍE s . f . Bunăvoință , înțelegere , bunătate ,

 

MĂRINIMOS

MĂRINIMÓS , - OÁSĂ , mărinimoși , - oase , adj . Care este plin de mărinimie , de înțelegere , de bunătate ; generos . - Mare ^1 + inimos ( după lat .

 

MĂRIRE

MĂRÍRE , măriri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) mări ^1 și rezultatul ei ; mărit . 2. ( Înv . ) Mărie (

 

MĂRITA

MĂRITÁ , mărít , vb . I 1. Refl . ( Despre femei ) A se căsători . 2. Tranz . ( Fam . ) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate , a se descotorosi de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>