Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTRÂND

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 222 pentru INTRÂND.

JIGLĂ

JÍGLĂ , jigle , s . f . ( Reg . ) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și

 

JUDEȚ

JUDÉȚ , județi , ( I , 1 , 2 ) s . m . , județe , ( I , 3 , 4 , II ) s . n . I. 1. S . m . ( În vechea organizare a Țării Românești ) Denumire dată cârmuitorului unui oraș ; primar . 2. S . m . ( Învechit și regional ) Judecător ( 1 ) . 3. S . n . Judecată ( 3 ) . 4. S . n . ( Înv . ; în religia creștină ) Judecata de apoi . II. S . n . 1. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Împărțire administrativ - teritorială , corespunzătoare ținutului în Moldova . 2. Unitate administrativ - teritorială , în România , în componența căreia intră mai multe orașe și

 

JUJEU

JUJÉU , jujeie , s . n . Jug mic , triunghiular , pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate ; jug (

 

JURIU

JÚRIU , jurii , s . n . 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene , competiții sportive etc . 2. ( În organizarea judecătorească a unor state ) Totalitatea juraților ^1 care intră în componența curților cu

 

KILO

KILO ^2 - Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori . KÍLO^1 s . n . v .

 

LARINGE

LARÍNGE , laringe , s . n . ( Anat . ) Partea superioară a traheii , formată din mai multe cartilaje , în structura căreia intră și coardele vocale ;

 

LEMNĂRIE

LEMNĂRÍE^1 , lemnării , s . f . 1. Cantitate , grămadă ( mare ) de lemne . 2. Material lemnos care intră într - o construcție . 3. ( Reg . ) Magazie de lemne . - Lemn + suf . - ărie . LEMNĂRÍE^2 , lemnării , s . f . 1. Meseria lemnarului ( 1 ) ; lemnărit . 2. Atelierul lemnarului ( 1 ) ; tâmplărie . - Lemnar + suf . -

 

LOCAȘ

LOCÁȘ , locașuri , s . n . 1. ( Astăzi rar ) Încăpere , casă ; locuință . 2. Spațiu lăsat liber într - o piesă sau într - un sistem tehnic , în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot . [ Var . : lăcáș s .

 

LORD

LORD , lorzi , s . m . ( În Anglia ) 1. ( În evul mediu ) Mare proprietar funciar ; ( în prezent ) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh ; persoană care poartă acest titlu . 2. Membru al camerei superioare a parlamentului . Camera Lorzilor . 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți

 

LUA

LUÁ , iau , vb . I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a - l pune în altă parte . 2. A mânca ( pe apucate ) , a înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva în cantitate limitată . 3. A deposeda pe cineva de un lucru ( fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi pe cineva sau ceva . 3. A cumpăra . 4. A încasa o sumă de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ...

 

MAGNETOMOTOR

MAGNETOMOTÓR , magnetomotoare , s . n . Electromotor în a cărui construcție intră un magnet

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>