Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GURĂ
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 181 pentru GURĂ.
PÁȘTE^2 s . n . v . paști . PAȘTE ^1 , pasc , vb . III. 1. Intranz . și tranz . ( Despre vite ; la pers . 3 ) . A se hrăni rupând cu gura iarbă , plante etc . 2. Tranz . ( Despre oameni ) A păzi animalele care pasc ( 1 ) , a duce la pășune ; a păstori , a pășuna . 3. Tranz . ( Despre primejdii , moarte , noroc ) A urmări cu perseverență , a amenința dintr - un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate ; a
PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale , în formă de boltă , alcătuit din apofizele palatine ^2 ale celor două maxilare superioare , precum și din oasele palatine ^2 , acoperite de o mucoasă groasă ; cerul -
PALATÁL , - Ă , palatali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Relativ la palat ^1 , care aparține palatului ^1 , din regiunea palatului ^1 , palatin ^2 . 2. ( Fon . ) Care se produce în regiunea palatului ^1 ; spec . ( despre sunete ) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul -
PALATÍTĂ , palatite , s . f . ( Med . ) Inflamație a cerului -
PIROBALÍSTICĂ s . f . ( Mil . ) Disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin guri de
PLEASC interj . Onomatopee care imită zgomotul produs de limbă când se desprinde brusc de cerul gurii ( când se mănâncă cu lăcomie ) . -
PLEÁSNĂ , plesne , s . f . 1. ( Pop . ) Șfichi ; p . ext . bici . 2. ( Reg . ) Fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit . 3. ( Pop . ) Iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii ( mai ales la copiii
PLESCĂÍ , pléscăi , vb . IV . Intranz . 1. A mânca cu zgomot ; a scoate un sunet caracteristic , desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul - gurii ( în semm de plăcere ) ; a pleoscăi . 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp ( elastic ) de altul sau prin lovirea de ceva tare ; a pleoscăi . 3. ( Despre lichide , substanțe vâscoase etc . ) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare , producând un zgomot caracteristic ; a pleoscăi . - Pleasc + suf . -
PLISC , pliscuri , s . n . 1. Partea anterioară , lunguiață și cornoasă , a gurii păsărilor ; cioc , clonț . 2. P . anal . Capătul ascuțit sau lunguieț , în formă de cioc , al unui obiect ; vârf . 3. Compus : pliscul - cocorului ( sau - cucoarei ) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ , cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză ( Erodium cicutarium ) . - Et .
POLÍP , polipi , s . m . 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeț și cu gura înconjurată de tentacule , care trăiesc fixate . 2. Tumoare benignă care se formează pe unele
PORCUȘÓR , porcușori , s . m . 1. Diminutiv al lui porc ; porculeț . 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus , de culoare deschisă , cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii , care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes ( Gobio gobio ) . - Porc + suf . -