Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXAGERA

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 184 pentru EXAGERA.

PANEGIRIST

PANEGIRÍST , panegiriști , s . m . Persoană care scrie sau ține un panegiric ( 1 ) ; persoană care aduce cuiva laude

 

PANSEXUALISM

PANSEXUALÍSM s . n . ( Fil . ) Teorie care exagerează rolul instinctului sexual în viața psihică . [ Pr . : - xu -

 

PARANOIA

PARANÓIA s . f . Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire , prin idei fixe , prin susceptibilitate , prin orgoliu exagerat , prin mania persecuției , prin halucinații etc . ; boală care face parte din acest grup . [ Pr . : - no -

 

PARAZITOFOBIE

PARAZITOFOBÍE , parazitofobii , s . f . ( Rar ) Teamă exagerată , morbidă de paraziți ( 1 ) . - Parazit +

 

PASEISM

PASEÍSM s . n . Orientare ( exagerată ) spre trecut , idealizare a

 

PATETIZA

... PATETIZÁ , patetizez , vb . I . Intranz . ( Livr . ) A pune patos ( în ceva ) ; a exagera

 

PEDANT

PEDÁNT , - Ă , pedanți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită ; meticulos ; minuțios peste măsură ; pedantic , pedantesc . 2. S . m . și f . Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate ; persoană deosebit de

 

PIPERAT

PIPERÁT , - Ă , piperați , - te , adj . 1. ( Despre mâncăruri și băuturi ) În care s - a pus ( prea mult ) piper ( 1 ) sau , p . ext . , alte condimente ( iuți ) ; condimentat , picant , aromat . 2. Fig . ( Fam . ; despre prețuri , dobânzi etc . ) Foarte ridicat , exagerat , mare ; ( despre obiecte , mărfuri ) care costă mult , scump . 3. Fig . ( Despre anecdote , glume etc . ) ( Ușor ) indecent , picant . [ Var . : pipărát , - ă

 

PLACID

PLACÍD , - Ă , placizi , - de , adj . Calm , potolit , liniștit , blajin ; exagerat de calm , indiferent , flegmatic ,

 

PLOCONI

PLOCONÍ , ploconesc , vb . IV . Refl . 1. A se înclina , a se pleca cu respect , cu multă umilință , înaintea cuiva ; a saluta cu politețe ( exagerată ) . 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva ; a se linguși , a se umili , a se

 

POLIFAGIE

POLIFAGÍE s . f . 1 . Formă de nutriție în care intră hrană variată , aparținând mai multor tipuri biologice ; spec . proprietate a unor paraziți de a ataca viețuitoarele - gazdă din specii și din familii diferite . 2. Simptom caracteristic diabetului zaharat , care se manifestă printr - o foame exagerată , urmată de consumare excesivă de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>