Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EGALĂ
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 345 pentru EGALĂ.
DÚBLĂ , duble , s . f . ( Pop . ) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu - decalitru ; baniță . 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită . [ Var . : dúblu s . n . ] - Refăcut din dublu [ -
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .
EȘICHIÉR , eșichiere , s . n . 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri , cu intervale uniforme între ele . 2. Dispozitiv în care trupele unei unități , așezate masat în careuri , sunt despărțite prin intervale egale . [ Pr . : - chi -
... ECHI - - Element de compunere însemnând " egal
ECHIGRANULÁR , - Ă echigranulari , - e , adj . ( Despre roci , materiale etc . ) Ale cărui cristale , granule au dimensiuni aproape egale . - Echi - +
ECHILATERÁL , - Ă , echilaterali , - e , adj . ( Despre unele figuri geometrice ) care are toate laturile
ECHILÍBRU , echilibre , s . n . 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu - i schimbă starea de mișcare sau de repaus ; stare staționară a unui fenomen . 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită . 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale . 4. Fig . Proporție justă , raport just între două lucruri opuse ; stare de armonie care rezultă din
ECHINÓCȚIU , echinocții , s . n . Fiecare dintre cele două momente ale anului ( în jurul lui 21 martie și 23 septembrie ) , când ziua este egală cu noaptea . [ Var . : echinóx , echinoxuri s .
ECHIPARTÍȚIE , echipartiții , s . f . Repartizare egală a unei substanțe , a unei forțe etc . între diversele componente ale unui
ECHIPOLÉNT , - Ă , echipolenți , - te , adj . ( Rar ) De forțe , de valori
ECHIUNGHIULÁR , - Ă , echiunghiulari , - e , adj . ( Mat . ) Calitate a unui fascicul de direcții sau de plane concurente de a forma unghiuri egale între oricare două direcții sau plane vecine . [ Pr . : - chi -