Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOCTRINA

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 149 pentru DOCTRINA.

PROPAGATOR

PROPAGATÓR , - OÁRE , propagatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care propagă idei , doctrine etc . , care face propagandă , propagandist . 2. Adj . Care se

 

PROPOVĂDUI

PROPOVĂDUÍ , propovăduiesc , vb . IV . Tranz . A răspândi , a propaga idei , concepții , doctrine ( religioase ) ; a

 

PROUDHONISM

... PROUDHONÍSM s . n . Doctrină

 

PROZELITISM

... PROZELITÍSM s . n . 1. Zel , râvnă , strădanie de a face prozeliți . 2. Devotament , atașament ( la o credință , la o doctrină

 

PURITANISM

PURITANÍSM s . n . Numele unei secte prezbiteriene engleze care își întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei ; p . ext . rigurozitate exagerată privind respectarea preceptelor religioase și

 

QUAKERISM

QUAKERÍSM s . n . Doctrina pacifistă și austeră a quakerilor bazată pe teama de a doua venire a lui Mesia . [ Pr . : cuei -

 

RABINISM

RABINÍSM s . n . Doctrina

 

RELATIVISM

... RELATIVÍSM s . n . Doctrină

 

SADUCHEISM

... SADUCHEÍSM s . n . ( În antichitate ) Doctrină

 

SAMSARA

... SAMSARÁ s . f . Doctrină

 

SECTĂ

SÉCTĂ , secte , s . f . Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă ; p . ext . grup ( închis ) alcătuit din adepții unei doctrine ( filozofice sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>