Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDUCERE

 Rezultatele 121 - 129 din aproximativ 129 pentru CONDUCERE.

TEATROLOGIE

TEATROLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu istoria , teoria , estetica și critica spectacolului , cu literatura dramatică , precum și cu organizarea și conducerea

 

TEHNOCRATISM

... TEHNOCRATÍSM s . n . Orientare sociologică potrivit căreia , în societatea contemporană , rolul de conducere

 

TEHNOSTRUCTURĂ

TEHNOSTRUCTÚRĂ s . f . Categorie socială alcătuită din tehnicieni specialiști în domeniul organizării și

 

TREMIE

TREMÍE , tremii , s . f . ( Tehn . ) Pâlnie mare cu secțiune pătrată folosită pentru conducerea materialelor în bucăți sau în

 

TRIMITE

... dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva . 2. A delega , a alege într - un organ de conducere sau într - un organ reprezentativ . 3. A îndruma pe cineva , a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu ...

 

VEGETATIV

VEGETATÍV , - Ă , vegetativi , - e , adj . 1. Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se realizează într - un sector special al sistemului nervos central ( supus controlului și conducerii scoarței ) . 2. Care se referă la organe sau părți ale plantelor ( altele decât cele de reproducere

 

VORNIC

VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (

 

VORNICEL

VORNICÉL , vornicei , s . m . 1. Slujbaș subaltern al vornicului ( 1 ) , însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate . 2. ( Înv . ) Vornic ( 2 ) . 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă ; vornic ( 3 ) . - Vornic + suf . -

 

VOT

... VOT , voturi , s . n . 1. Exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere ; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură , cu o propunere sau cu o hotărâre ; adeziune dată în acest scop . 2 ...

 

<<< Anterioarele