Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLĂDIRE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 205 pentru CLĂDIRE.
MITROPOLÍE , mitropolii , s . f . 1. Instituție administrativă a Bisericii ortodoxe , superioară episcopiei și inferioară patriarhiei , având în frunte un mitropolit . 2. Biserica și clădirile anexe care constituie sediul unei mitropolii ( 1 ) . 3. Funcție de
... MOBILIÉR , mobiliere , s . n . Totalitatea mobilelor dintr - o încăpere , dintr - o locuință , dintr - o clădire
... MÓRGĂ^2 , morgi , s . f . ( Livr . ) Atitudine afectată și disprețuitoare ; aroganță , trufie , îngâmfare . MÓRGĂ^1 , morgi , s . f . Clădire
... MUZÉU , muzee , s . n . Instituție care se ocupă cu strângerea , păstrarea și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric , științific , artistic etc . ; clădire
... NAMÉSTIE , namestii , s . f . ( Înv . și reg . ) Clădire
NÁOS , naosuri , s . n . Parte principală a unei biserici , situată în mijlocul clădirii , între altar și pronaos ;
OLÁN^2 , olane , s . n . 1. Piesă de argilă arsă , de obicei de formă semicilindrică , folosită pentru executarea învelitorilor la acoperișurile unor clădiri . 2. Tub de argilă arsă , din care se fac canale de scurgere a apei , coșuri pentru fum etc . [ Var . : olánă s . f . ] - Ol + suf . - an . OLÁN^1 , olani , s . m . Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec . XIX și în țările românești . - Et . nec . Cf . %Olan [
... OLÁT , olaturi , s . n . ( Înv . ) 1. Provincie , regiune , ținut , teritoriu ; p . ext . ( la pl . ) împrejurime , parte ( a locului ) . 2. Moșie ; gospodărie ( mare ) ; clădire
OROLÓGIU , orologii , s . n . Ceas cu dimensiuni mari , fixat pe fațada unei clădiri sau pe un perete interior , pe o coloană etc . și de obicei prevăzut cu un mecanism sonor care anunță principalele unități de
PĂRĂGINÍ , părăginesc , vb . IV . Refl . A ajunge în stare de paragină ; ( despre clădiri , construcții etc . ) a se ruina , a se dărăpăna , a se degrada . [ Var . : ( reg . ) părăgení vb .
PĂRĂGINÍT , - Ă , părăginiți , - te , adj . În stare de paragină ; neîngrijit ( 1 ) , sălbăticit ; ( despre clădiri , construcții ) ruinat , dărăpănat , degradat . - V.