Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARA

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 1835 pentru ARA.

SĂLCIU

SĂLCÍU , - ÍE , sălcii , adj . 1. ( Despre apă ) Care are un gust neplăcut , puțin sărat , leșios . 2. ( Despre mâncăruri , băuturi , alimente ) Care nu are gust bun , care nu este gustos , nepotrivit ca gust ; ( despre gust ) fad , leșios . - Salcie ^1 + suf . -

 

SCOBIT

SCOBÍT^2 , - Ă , scobiți , - te , adj . Care are o adâncitură , o scobitură ; care are formă concavă . - V. scobi . SCOBÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) scobi . - V.

 

SEMIFEUDAL

SEMIFEUDÁL , - Ă , semifeudali , - e , adj . Care are o parte din caracteristicile feudalismului , care are rămășițe ale orânduirii feudale . [ Pr . : - fe - u - ] - Semi - +

 

SENSIBIL

SENSÍBIL , - Ă , sensibili , - e , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Despre oameni ) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală , care are o sensibilitate deosebită . 2. ( Despre materie , lucruri , fenomene etc . ) Care poate fi perceput și cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoașterii , prin intermediul senzației . 3. ( Despre instrumente , aparate , materiale ) Care reacționează la cele mai mici variații ale unor agenți externi . 4. ( Despre materiale fotografice ) Care are însușirea de a înregistra acțiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare . II. S . f . Treapta a șaptea a modurilor major și minor , situată la o septimă superioară față de

 

SIMBOLIC

SIMBÓLIC , - Ă , simbolici , - ce , adj . , ( 2 , 3 , 4 ) s . f . 1. Adj . Care constituie un simbol ( 1 ) ; care are caracter de simbol , exprimat printr - un simbol , care servește de simbol ; care nu are eficacitate sau valoare în sine , ci prin ceea ce simbolizează . 2. S . f . Ansamblu de simboluri ; exprimare ( a unor idei sau a unor sentimente ) prin simboluri ; semnificație simbolică ( 1 ) ; simbolistică . 3. S . f . Teorie generală asupra simbolurilor ( în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale ) . 4. S . f . Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor

 

SINONIM

SINONÍM , - Ă , sinonimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre cuvinte , expresii , afixe etc . ) Care are ( aproape ) același înțeles cu alt cuvânt , cu altă expresie , cu alt afix etc . 2. S . n . Cuvânt , expresie , afix etc . care are același ( sau aproape același ) înțeles cu alt cuvânt , cu altă expresie , cu alt afix

 

SONOR

SONÓR , - Ă , sonori , - e , adj . 1. Care produce , prin vibrare , sunete ( puternice ) ; care răsună sau face să răsune . 2. ( Adesea adverbial ) Care are un sunet plăcut , armonios ( și pătrunzător ) . 3. Care amplifică sunetele , care are rezonanță . 4. ( Despre consoane ) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale , glota fiind închisă ; fonic . 5. ( Despre filme cinematografice ) Însoțit de vorbire și de muzică . 6. Fig . Important , cu răsunet , renumit ; p . ext . pretențios ,

 

SPIRAL

SPIRÁL , - Ă , spirali , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Curbă plană deschisă care se rotește ( sau se înfășoară ) în jurul unui punct fix ; p . ext . obiect care are această formă . 2. Adj . Care are formă de spirală ( 1 ) ;

 

STAȚIONAR

STAȚIONÁR , - Ă , staționari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu variază câtva timp ; constant . 2. ( Despre un mediu fluid ) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp ; ( despre un câmp de forțe ) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp . II. S . n . 1. Serviciu într - un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați ( pentru un timp mai scurt ) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament . 2. ( Înv . ) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr - un port . [ Pr . : - ți -

 

STELAT

STELÁT , - Ă , stelați , - te , adj . Care are formă de stea , ca o stea ; p . ext . care are formă regulată . - Stea + suf . - at ( după fr .

 

SUBIECT

SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>