Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTA

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 933 pentru ALTA.

AFILIA

AFILIÁ , afiliez , vb . , I . Refl . ( Despre organizații , instituții etc . ) A se alătura altei organizații , instituții etc . , stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare . [ Pr . : - li -

 

AGHEASMATAR

AGHEASMATÁR , agheasmatare , s . n . 1. Vas liturgic de metal în care se ține agheasma . 2. Clădire vecină cu o biserică , destinată sfințirii agheasmei . 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte

 

AGLUTINA

AGLUTINÁ , aglutinez , vb . I . Refl . ( Despre particulele unor materiale ) A se lipi unele de altele prin

 

AGLUTINAT

AGLUTINÁT , - Ă , aglutinați , - te , adj . ( Despre materiale ) Ale cărui particule sunt lipite unele de altele prin adeziune . - V.

 

AIUREA

AIÚREA adv . , adj . 1. Adv . În alt loc , în altă parte ; undeva , altundeva . 2. Adj . ( Fam . ) Zăpăcit , aiurit , cu capu - n nori . [ Pr . : a - iu - . - Var . : aiúre

 

AJUTOR

... AJUTÓR , - OÁRE , ajutori , - oare , s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care ajută pe alta într - o activitate oarecare ( secundând - o și subordonându - i - se ) . 2. S . n . Sprijin , participare la efortul cuiva ; îndrumare ( în împrejurări dificile ) ; asistență acordată cuiva ...

 

ALIANȚĂ

ALIÁNȚĂ , alianțe , s . f . 1. Înțelegere politică între două sau mai multe state , pe bază de tratat , prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări , în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate . 2. ( În sintagma ) Rudă prin alianță = persoană devenită , prin contractarea unei căsătorii , rudă cu rudele soției sau ale

 

ALIBI

ALIBÍ , alibiuri , s . n . 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că , la data săvârșirii infracțiunii , cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei . 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi ( 1 ) . 3. Fig . Pretext , scuză ,

 

ALICI

ALICÍ , alicesc , ( 1 ) ( 2 ) pers . 3 alicește , vb . IV. 1. Tranz . A răni cu alice ( 1 ) . 2. Refl . ( Reg . ) A se vedea , a apărea mai distinct dintre alte

 

ALIMBA

ALIMBÁ , alimbez , vb . I . Tranz . A descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave , pentru a o putea face să navigheze în ape de mică

 

ALOGAM

ALOGÁM , - Ă , alogami , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Plantă a cărei fecundare se face cu polen provenit de la o altă plantă din aceeași specie . 2. Adj . Referitor la alogamie , în legătură cu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>