Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎN PERSOANA
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 165 pentru ÎN PERSOANA.
... VÂNĂTÓR , vânători , s . m . 1. Persoană care vânează , care practică vânătoarea . 2. Soldat dintr - o veche unitate militară ( formată din pedestrași și călărime ) . 3. ( În sintagma ) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit , echipat și inzestrat pentru a lupta în
... VÁMEȘ , vameși , s . m . 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă . 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman . 3. ( În
... 2 , pile , s . f . 1. Dispozitiv ( alcătuit din doi electrozi introduși într - un electrolit ) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic , termic sau luminos în energie electrică . 2. ( În sintagma ) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț ; reactor ( nuclear ) . 3. ( Elt . ; în sintagma ) 4. ( Ieșit din uz ) Teanc , grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele . 5. Picior de pod executat din zidărie , din ... metal ; contrafort de beton care întărește un baraj . 6. ( Fam . ) , Sprijin , ajutor ( ilegal ) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj ; p . ext . persoană
... PORÚNCĂ , porunci , s . f . 1. Dispoziție ( orală sau scrisă ) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai ; ordin , decizie , hotărâre . 2. ( Înv . ) Comunicare de interes public , făcută de o autoritate comunală . 3. ( În religia creștină ; în
... SECRETÁR , - Ă , secretari , - e , subst . I. S . m . și f . 1. Persoană care conduce secretariatul ( 1 ) într - o întreprindere sau într - o instituție , lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective . 2. ( În structura organizatorică a unor partide și organizații ) Denumire a unor funcții eligibile de conducere . 3. Funcționar sau demnitar care pregătește lucrările ... la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat , al conducerii altui organ central etc . II. S . n . Mobilă prevăzută cu sertare ( în
... VOIEVÓD , voievozi , s . m . 1. ( În evul mediu ) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești , precum și guvernatorului Transilvaniei ( până în 1571 ) , domn , vodă ; p . ext . principe ; persoană care avea acest titlu . 2. ( Înv . ) Comandant de oaste ; căpitan . 3. Mai - marele unei cetăți , al unui ținut ; guvernator ; p . ext . boier de rang mare ...
... relație . 2. ( Mai ales la pl . ) Contact , legătură între mai multe persoane , instituții etc . ; relație . 3. ( Mat . ) Câtul dintre două mărimi de același fel , exprimate în aceleași unități . 4. Relație ( numerică ) între două valori . II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări , a unei autorități etc . , cuprinzând o relatare ( oficială ) asupra unei activități personale sau colective ; textul acestei comunicări . 2. Scurtă prezentare ... în fața superiorului său ; ora , momentul când se face această prezentare . III. ( În sintagma ) Casă ( sau imobil ) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în
... ETRÚSC , - Ă , etrusci , - ce , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Populație de origine necunoscută , care trăia în mileniul I a . Cr . În regiunea de azi a Toscanei și care , după ce a exercitat o puternică influență asupra Romei până în sec . I a . Cr . , a fost complet romanizată ; ( și la sg . ) persoană
... EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană
... PÂRGÁR , pârgari , s . m . 1. ( În evul mediu , în organizarea administrativă a țărilor românești ) Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui târg ( compus din 6 până la 12 persoane ) . 2. ( Reg . ; în
... REPARTIZÁRE , repartizări , s . f . 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei . 2. ( În sintagmele ) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor , a lucrărilor executate și a ...