Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNĂLȚIME

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 134 pentru ÎNĂLȚIME.

TON

TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus

 

TONALITATE

... TONALITÁTE , tonalități , s . f . I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor . 2. ( Lingv . ) Înălțime

 

TONOU

TONÓU , tonouri , s . n . Evoluție a unui avion aliat în zbor orizontal , în care acesta execută o mișcare de rotație în jurul axei sale longitudinale fără a - și schimba direcția sau înălțimea de

 

TREAPTĂ

TREÁPTĂ , trepte , s . f . 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale , cu lățime relativ mică , situate la diverse înălțimi , la distanțe egale , care alcătuiesc o scară . 2. Fig . Grad , nivel ; etapă , fază . 3. Fig . Categorie socială ;

 

TRECĂTOR

TRECĂTÓR , - OÁRE , trecători , - oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care trece repede , care nu durează mult ; temporar . 2. Care trece printr - un loc fără a se opri multă vreme , care este în trecere pe undeva . II. S . m . și f . Pieton . III. S . f . 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi ; pas . 2. P . gener . Loc de trecere . - Trece + suf . -

 

TRESTIE

... Numele a două plante erbacee din familia gramineelor , cu tulpina rigidă ; a ) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 cm înălțime , cu tulpina având numeroase noduri , cu frunze verzi - albăstrui și cu flori verzi - gălbui , pătate cu violet , dispuse în spice , a cărei tulpină ...

 

TURLĂ

... TÚRLĂ , turle , s . f . 1. Construcție de formă cilindrică sau prismatică poligonală , de înălțime relativ mare , care face parte din complexul arhitectural al bisericilor , înălțându - se deasupra acoperișului . 2. Construcție de lemn , de metal etc . așezată deasupra gurii unei ...

 

UMBELĂ

... UMBÉLĂ , umbele , s . f . Inflorescență în care pedunculii fiecărei floricele pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime

 

UNISON

... UNISÓN s . n . Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime

 

URCA

... se ) sui și a ( se ) așeza pe ceva mai ridicat . 3. Refl . , intranz . și tranz . A ( se ) ridica ( până la o înălțime oarecare ) ; a ( se ) înălța ( în văzduh ) . 4. Refl . și intranz . ( Despre temperatură , presiune atmosferică ; p . ext . despre termometre sau barometre ) A avea ...

 

URLĂTOR

URLĂTÓR , - OÁRE , urlători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care urlă sau care vuiește . 2. S . f . Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte : p . ext . cascadă . - Urla + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>