Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎN

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 1925 pentru ÎN.

PRINTRE

... PRÍNTRE prep . 1. În mijlocul . . . ; între . 2. În intervalul dintre două etape , două momente ale unei acțiuni , ale unui fenomen etc . 3. ( Rar ) Prin . 4. ( Rar ) Dintre . [ Var . : ( pop . ) p ? ntre , píntre prep ...

 

PUNCT

... a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta ... înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii ... întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen . Punct de topire . III. 1. Parte determinată în cadrul unei acțiuni , al unei discuții , al unei probleme etc . 2. Moment , stadiu , fază , etapă de dezvoltare . IV. Unitate de măsură luată ca bază de ...

 

RUPT

... RUPT ^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) rupe . 2. ( În loc . ) În ruptul capului = cu nici un preț ; niciodată . Cu ruptul ( sau cu rupta ) = cu ridicata ; în

 

SÂMBĂTĂ

... sâmbete , s . f . , adv . 1. S . f . A șasea zi a săptămânii , care urmează după vineri . 2. Adv . a ) În sâmbăta ( 1 ) imediat precedentă sau următoare , b ) ( Mai ales art . ) Într - o zi de sâmbătă ( 1 ) , în timpul zilei de sâmbătă , c ) ( Art . ) În

 

SCALEN

... SCALÉN , scaleni , - e , adj . 1. ( În sintagma ) Triunghi scalen = triunghi care are laturile neegale . 2. ( În sintagma ) Mușchi scalen ( și substantivat , m . ) = fiecare dintre cei trei mușchi egali , în formă de triunghi scalen , situați în

 

SEAMĂ

... SEÁMĂ s . f . 1. ( În loc . și expr . ; exprimă ideea de calcul mintal , o judecată , o constatare , o observație ) De bună seamă = desigur , fără îndoială . Mai cu seamă = mai ales ... a remarca ; d ) a înțelege , a se lămuri . ( Pop . ) A - și lua seama = a se răzgândi . 2. ( În loc . și expr . ; exprimă ideea de folos , interes , grijă ) Pe seama ( cuiva ) = a ) în folosul sau în interesul ( cuiva ) ; b ) în sarcina ( cuiva ) , asupra ( cuiva ) . A lăsa pe ( sau în ) seama cuiva sau a da pe ( sau în ) seamă ( sau în seama cuiva ) = a da ( sau a lăsa ) în paza , în grija , în posesia cuiva . A lua seama ( de cineva ) = a se ocupa , a se îngriji ( de cineva ) . A ține ...

 

SEC

... SEÁCĂ , seci , adj . 1. Lipsit de apă ; care a secat , s - a uscat . Albia seacă a unui râu . 2. În care nu se află nimic ; gol , deșert . 3. ( În loc . adj . ) De sec = de post , care nu este de dulce . 4. Fig . Lipsit de conținut , de sens , fără folos . 5. Fig . ( Adesea substantivat ) Fără ...

 

SERDAR

... SERDÁR , serdari , s . m . 1. ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și Moldova ) Comandant de oaste , mai ales de călărime . 2. ( În

 

SUFLET

... suflete , s . n . 1. Totalitatea proceselor afective , intelectuale și voliționale ale omului ; psihic . 2. Factor , element esențial al unui lucru , al unei acțiuni etc . 3. ( În filozofia idealistă și în concepția religioasă ) Substanță spirituală care dă omului viață și care este socotită de origine divină și cu esență veșnică . 4. Viață . A avea ...

 

SUTAȘ

... SUTÁȘ , sutași , s . m . 1. ( În antichitate , mai ales la romani ) Comandant peste o sută de ostași ; centurion . 2. ( În sec . XVII , în Țara Românească ) Membru al unei bresle fiscale care plătea , singur sau împreună cu alții , o dare anuală de o sută de galbeni . - Sută + suf . - aș ...

 

TARTAR

... TARTÁR^2 , tartaruri , s . n . ( În mitologia antică ) Loc așezat în fundul infernului , în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei ; ( în credința creștină ) iad , infern . [ Acc . și : tártar ] TARTÁR^1 adj . Sos tartar ( În

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>