Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2
Rezultatele 11951 - 11960 din aproximativ 14398 pentru 2.
... RONDÓU , rondouri , s . n . 1. Loc de formă circulară ( amenajat în grădină , în piețe , în localuri ) . 2
... RÓPOT , ropote , s . n . 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care aleargă . 2. Zgomot produs de căderea precipitată a ploii sau a grindinei ; ploaie torențială de scurtă durată sau grindină abundentă venită pe neașteptate ...
... ROS , ROÁSĂ , roși , roase , adj . 1. Distrus ( la suprafață ) prin acțiunea lentă a unui agent exterior ; uzat , deteriorat ; subțiat , măcinat . 2
... ROSĂTÚRĂ , rosături , s . f . 1. Rană superficială provenită dintr - o frecătură , dintr - o roadere ; eroziune . 2
... ROST , rosturi , s . n . 1. Sens , înțeles , tâlc ; scop , menire , justificare , motivare . 2. Mod de a - și întocmi viața ; stare , situație socială , materială , familială ; p . ext . gospodărie . 3. Mod , fel de organizare a unei ...
... ROSTÍ , rostésc , vb . IV . 1. Tranz . A articula , a pronunța sunete , cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A spune , a vorbi , a povesti ; a expune . 3. Refl . ( Rar ) A se ...
... ROSTITÓR , - OÁRE , rostitori , - oare , adj . ( Rar ) 1. ( Și substantivat ) Care rostește , spune ceva . 2
... ROSTOGÓL , rostogoluri , ( I ) s . n . , ( II ) s . m . I. S . n . 1. ( Adesea fig . ) Mișcare de rostogolire . 2. Pantă cu înclinare mare într - o mină , care permite transportarea materialului prin simplă alunecare sau rostogolire , sub acțiunea greutății proprii . II. S . m . Plantă erbacee ...
... RÓSTRU , rostruri , s . n . 1. Organ bucal la unele insecte ( muște , ploșnițe etc . ) , alungit în formă de trompă . 2
... ROSTUÍ , rostuiésc , vb . IV . Tranz . 1. A așeza , a aranja așa cum trebuie ; a face ordine . 2. A procura ceva prin mijloace improvizate ; a face rost de ceva . 3. A umple cu un material de etanșare ...
... ROSTUÍT , - Ă , rostuiți , - te , adj . 1. ( Despre persoane ) Așezat într - un loc sau într - o slujbă convenabilă ; cu situație , cu gospodărie . 2