Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 8917 pentru UN.
ARMÁTĂ , armate s . f . 1. Totalitatea forțelor militare ale unui stat ; oaste , oștire , armie . 2. Fig . Colectivitate care acționează în vederea unui scop comun . Armata
... ARONDÁ , arondez , vb . I . Tranz . 1. A împărți o suprafață , un teritoriu în zone locale pentru o mai bună administrare . 2. A repartiza cartiere sau populația unui cartier la un
... ARTICULÁ , articulez , vb . I . 1. Tranz . A pronunța , a rosti un sunet , un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire . 2. Tranz . A pune , a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui . 3 ...
ARTIFICIALÍSM s . n . Caracter artificial al unui lucru , al unei manifestări etc . [ Pr . : - ci - a - ] - Artificial + suf . -
ASÁLT , asalturi , s . n . 1. Atac ( militar ) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit , a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului . 2. Luptă , exercițiu , întrecere de
ASCUȚÍ , ascút , vb . IV . 1. Tranz . A face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) face mai ager , mai
... ASERVÍ , aservesc , vb . IV . Tranz . A supune un grup social , un
... s . f . Acțiunea de a ( se ) asigura și rezultatul ei . 1. Punere în siguranță . 2. Încredințare , promisiune fermă . 3. Operație financiară , decurgând dintr - un contract sau dintr - o obligație prevăzută de lege , prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru ...
ASOCIATÍV , - Ă , asociativi , - e , adj . 1. Care aparține unei asociații ( 4 ) , privitor la o asociație ; ( despre memorie ) care evocă imagini prin asociație ( 4 ) . 2. ( Despre unele operații matematice ) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat . [ Pr . : - ci -
ASPÉCT , aspecte , s . n . 1. Fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru ; înfățișare . 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi , care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de
ATARAXÍE s . f . 1. ( Med . ) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni . 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările